Un anunţ de două rânduri pe prima pagină a ziarului Osservatore Romano anunţa, fără nicio explicaţie, concedierea: „Sfântul Părinte a dispus ca Daniel Rudolf Anrig, comandantul corpului Gărzii Elveţiene Pontificale, să îşi încheie serviciul la 31 ianuarie 2015, în baza prelungirii acordate după terminarea mandatului său de cinci ani”.
Potrivit informaţiilor obţinute de către agenţia I.MEDIA, specializată în informaţii despre Vatican, colonelul Anrig (42 de ani), originar din cantonul St. Gallen şi tată a patru copii, era considerat prea sever.
Comandatul urmează să fie înlocuit de către adjunctul acestuia, Christoph Graf, din Lucerna, care se bucură de reputaţia de a avea o fire mai veselă.
O sută zece gardieni veghează asupra securităţii papei, în superbele lor costume galben-roşu-gri în stilul epocii renascentiste, spre admiraţia turiştilor, în pofida minei lor imperturbabile. Ei urmează o disciplină de fier şi fac tururi de pază exigente, înainte de a reintra în hainele civile şi a redeveni tineri obişnuiţi, la fel ca ceilalţi.
Francisc s-a interesat de ei când se aflau la datorie în faţa reşedinţei Sf. Marta, unde locuieşte. Le-a pus întrebări, le-a oferit apă şi, o dată, chiar un scaun, a dat mâna cu unul sau cu altul, rupând total protocolul. Fără îndoială că a perceput o anumită nemulţumire din partea colonelului.
Anrig ar fi introdus o ţinută de gală pentru ofiţeri, ar fi dispus efectuarea unor lungi lucrări pentru un apartament mare şi ar fi concediat oameni după 20 de ani de serviciu. „Este sfârşitul unei dictaturi”, a declarat un gardian pentru I.MEDIA după anunţarea plecării lui Daniel Anrig.
Pentru a intra în Garda Elveţiană, doritorii trebuie să aibă mai puţin de 30 de ani, 1,74 metri înălţime, stare bună de sănătate şi cazier judiciar curat. Gardienii sunt angajaţi pentru un minim de doi ani.