A stat ani de zile cu un om care o abuza psihic. Îi spunea zilnic că este urâtă, proastă şi că nu va fi în stare să realizeze niciodată ceva. Şi-a pierdut încrederea în sine, îi era ruşine să se mai privească în oglindă şi s-a aflat de multe ori doar la un pas de a face un gest necugetat. Lovitura fatală nu a venit atunci când a pierdut dreptul de a mai locui cu fetiţa sa, ci când a realizat că propiul copil, de numai şase ani, ştie să urască. Pe ea, pe mama sa.
„Eu am avut o perioadă destul de grea.. Dacă cineva îţi spune zilnic că eşti proastă, urâtă, vai de capul tău..neavând contact cu lumea exterioară, să îţi mai spună cineva o laudă, un lucru bun…ajungi să fii nemulţumită de tine. Aşa eram eu. Mi-era ruşine să mă uit la mine în oglindă, îmi vedeam numai defectele. Până la urmă nimeni nu este perfect, toţi avem defecte. Dar eu.. mergeam cu capul în jos, în loc să merg mândră cu capul sus. Mergeam cu capul în jos şi nici măcar nu eram în stare să salut anumite persoane. După acea perioadă, mi s-a spus de multe ori că nu salutam când eram în parc cu copilul. Păream un pic arogantă, însă mie mi-era doar ruşine, ruşine cu mine. Eram nesigură pe mine şi aveam probleme de a comunica. Mi-era ruşine să comunic. Comunicarea contează foarte mult. Să vorbeşti, să te descarci..ajungi să vezi lucrurile un pic diferit. Foarte mulţi ani de zile mi s-au zis numai lucruri urâte despre mine, multe cuvinte urâte. Nu mă mai simţeam femeie. Am avut zile în care nu ieşeam din casă..credeam că nu mai am mult…credeam că nu voi putea să merg mai departe. Dar dorinţa de a fi puternică pentru copilul meu a fost mai mare decât orice.”, s-a destăinuit Roxana, în exclusivitate pentru ziarulring.ro.
De când Curtea de Apel a încredinţat-o pe fiica ei tatălui, Roxana Sârbu, fostă componentă a trupei Trident, trăieşte un adevărat coşmar şi visează la ziua când îşi va putea ţine copila în braţe. Şi-a dorit mai mult decât orice să petreacă Crăciunul cu ea, însă a pierdut orice speranţă: „Crăciunul… e trist. În mod normal ar fi trebuit să îl petrecem împreună, dar mi-am luat gândul. Înainte mai speram..dar ajungeam să fiu doar dezamăgită şi intram iar într-o stare de depresie. Mi se pare nedrept, lăsându-mă pe mine la o parte, mi se pare nedrept ce i se întâmplă unui copil..Doar pentru bani! Doar pentru că celălalt are mai mulţi bani. Dar realizez că am un frate, am părinţi, am un copil..am realizat că ei nu vor dori să mă vadă tristă. Aşa că sper mereu că următorul Crăciun va fi diferit. Nu cred că va fi la nesfârşit situaţia asta. Sunt un om bun şi cred că va fi tot soarele pe strada mea, cândva. Până atunci, în orice situaţie mă voi ţine tare pentru ea. Eu am făcut un copil din dragoste, pentru că mi l-am dorit. Am vrut să o cresc aşa cum m-au crescut părinţii mei. Sunt mândră de mine de ce au făcut părinţii mei din mine. Avem o familie destul de unită şi asta m-a ajutat să trec cumva peste frustrarea că nu îi pot oferi copilului meu o viaţă normală. Peste asta mi-a fost cel mai greu să trec.”, a mai spus Roxana.