Viaţă grea şi după comunism: Povestea ultimei persoane care a făcut închisoare pentru homosexualitate VIDEO

Chiar dacă astăzi pare incredibil, homosexualii din România au fost vânaţi de poliţişti mult timp după căderea comunismului. Mai multe persoane au trăit adevărate drame în închisori, după ce au fost condamnate în baza legii care condamna relaţiile dintre persoane de acelaşi sex.

Mariana Cetiner a crescut într-un orfelinat în perioada comunistă, iar ulterior a devenit jucătoare şi antrenoare de handbal. După Revoluţie s-a căsătorit cu un turc şi s-a stabilit în Olanda. În 1995 s-a întors în ţară.

„Am venit în România în august, pentru o operaţie în Alba Iulia. Le-am cunoscut pe cele două, Adina Vană şi Elena Mihăilescu. La o discuţie cu ele, mi s-au plâns că au datorii la Bancorex. Aşa că le-am împrumutat 20 de milioane”, povesteşze Cetinel, potrivit România TV.

În perioada petrecută în România, cele trei au împărţit aceeaşi cameră. Mariana i-a mărturisit Adinei că este lesbiană şi chiar a avut o relaţie cu ea. La scurt timp au apărut şi problemele: Mariana le-a cerut banii împrumutaţi, iar cele două femei s-au dus la poliţie.

Alte articole

O balerină cu dublă cetăţenie, americană şi rusească, a fost condamnată la 12 ani de închisoare pentru o donaţie de 50 de dolari făcută Ucrainei

Elena Udrea, cu inima sfâșiată în spatele gratiilor. Fostul ministru a spus tot ce are pe suflet: „O poveste de viață plină de greutăți”

„Am fost acuzată că le-am atacat pe Adina Vană şi pe Elena Mihăilescu. Eu m-am dus seara la ora 9, la poliţie, am depus o plângere. Nu au luat nici o măsură, nu mi-au dat dovezi nici mandat de arestare, nimic. Mi-au spus doar că le-am atacat”, a povestit femeia.

Eliberată prin Decret Prezidenţial

Acela a fost debutul unei perioade de calvar pentru Mariana. „Am fost legată de calorifer, în genunchi, ca Iisus Hristos, 11 ore fără mâncare, fără apă, fără toaletă. Am fost tratată foarte rău de gardieni. Pentru că în România nu sunt de acord cu relaţiile dintre persoane de acelaşi sex. Gardienii mă luau, mă loveau. Criminalele sunt mai bine văzute în închisoare decât femeile care au relaţii cu alte femei”, a dezvăluit femeia.

Mai multe organizaţii pentru drepturile omului au intervenit în sprijinul Marianei. În urma presiunilor, Mariana Cetiner a fost eliberată după trei ani de închisoare, în 1998, printr-un decret prezidenţial semnat de Emil Constantinescu, potrivit România TV.

„Ieşind din penitenciar, nu mi-au dat bani, doar 4000 de lei. A fost foarte rău în închisoare, nu are cum să fie bine în puşcărie, mai ales când eşti nevinovat. De când am venit, de trei luni de zile, am început să primesc scrisori. Şi am început să cred că există oameni care îmi sunt alături”, a povestit Mariana.

Cazul Marianei Cetiner nu este singular după 1990. Deşi comunismul s-a prăbuşit în decembrie 1989, o bună parte din legislaţie a rămas în picioare, ca şi prejudecăţile multor români. Homosexualitatea era pedepsită de articolul 200 din Codul penal, care prevedea că „relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani”.

În baza articolului 200 au mai fost arestaţi, în 1993, Ciprian Cucu şi Marian Mutaşcu, din judeţul Timiş. În urma umilinţelor din închisoare şi de după eliberare, Marian Mutaşcu s-a sinucis în 1995. Un caz celebru, care a contribuit la menţinerea prejudecăţilor legate de homosexuali, a fost cel al lui Ioan Luchian Mihalea, fondatorul grupului Song. Artistul a fost ucis în 1993 de doi bărbaţi, între care şi un presupus fost partener sexual. 

Relaţiile între persoane de acelaşi sex au devenit legale abia în anul 2001, când articolul 200 a fost abrogat. Atitudinea faţă de homosexuali rămâne, însă, un subiect sensibil în România.