Ion şi Maria mergeau în fiecare an să vadă spectacolul de Ziua Aviaţiei şi în fiecare an Ion era tentat să se plimbe cu avionul, dar de fiecare dată primea acelaşi răspuns de la Maria:
– Ioane, ai înnebunit, 5.000 de lei sunt totuşi 5.000 de lei.
S-a întâmplat mai mulţi ani la rând şi, anul acesta, Ion a decis:
– Marie, fac 70 de ani, nu ştiu cât mai trăiesc şi poate este ultima şansă.
– Ioane, tot tembel ai rămas, 5.000 de lei sunt totuşi 5.000 de lei.
Pilotul avionului a auzit discuţia şi a venit cu o propunere:
– Pentru că este Ziua Aviaţiei, astăzi vă fac o reducere semnificativă, amândoi la preţ de unul. Iar dacă pe parcursul zborului nu scoateţi nici un cuvânt, pur şi simplu nu îmi daţi niciun ban.
De îndată ce a decolat de pe pistă, pilotul a început tot felul de manevre riscante, coborâri aproape de sol… niciun sunet. Întoarceri… niciun sunet. Răsuciri… niciun sunet.
După aterizare, pilotul se întoarce către Ion şi îi spune:
– Sunteţi tari, dom’le, niciun sunet, am rămas impresionat!
Ion, livid la faţă, găseşte puterea să îngâne :
– Eu… am vrut să zic ceva când a căzut Maria, dar totuşi, 5.000 de lei rămân 5.000 de lei…