Valentin Nicolau a murit, potrivit unor surse medicale citate de Mediafax, în urma unui stop cardio-respirator. Fostul preşedinte al SRTV a început să se simtă rău în timp ce se afla la volanul maşinii personale, iar o altă persoană a solicitat intervenţia unei ambulanţe. Medicii care au intervenit au început de urgenţă manevrele de resuscitare, care au continuat în drum spre spital şi la spital, însă viaţa lui Valentin Nicolau nu a mai putut fi salvată.
Scriitor, proprietar al Grupului Nemira, fost preşedinte-director general al Societăţii Române de Televiziune, Valentin Nicolau era de formaţie geofizician, potrivit site-ului său oficial.
S-a născut pe 22 iunie 1960, la Bucureşti. A urmat cursurile liceului „Spiru Haret” şi apoi s-a înscris la Facultatea de Geologie şi Geofizică a Universităţii Bucureşti, pregătindu-se pentru o meserie în care „ai mult timp liber şi nu ai şefi”.
Aventura a început cu mult înainte. În timpul vacanţelor a lucrat ca hamal, sondor, marinar, meditator de matematică şi fizică şi ca tehnician geofizician pe vase de cercetări marine. A fost „mărţişorist”, pictor, a înrămat şi a vândut tablouri.
După absolvirea facultăţii, în 1985, şi până în 1990 a lucrat ca inginer geofizician, şef de echipă de prospecţiuni gravimetrice la Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice şi Geofizice Bucureşti.
La doar câteva luni după Revoluţie, în aprilie 1990, Valentin Nicolau fonda Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor şi-şi dădea demisia de la IPGG, părăsind o profesie în care se impusese după mai puţin de cinci ani de practicare.
Nemira s-a născut în 1991, pe 22 iulie, şi a însemnat împlinirea unui vis, dându-i şansa de a transforma pasiunea în profesie. În scurt timp, Nemira a devenit una dintre cele mai importante edituri din România şi nu numai, în 2001 fiind desemnată cea mai bună editură europeană de science-fiction la Convenţia Europeană de Science-fiction.
Începând din iulie 2001, Valentin Nicolau a devenit consilier al prim-ministrului pe probleme de cultură, educaţie, cercetare şi turism. În iunie 2002 a demisionat.
Între 2002 şi 2005 a fost preşedinte-director general al Societăţii Române de Televiziune, funcţie din care a demisionat în iunie 2005, motivându-şi decizia prin presiunile politice exercitate asupra sa şi asupra TVR. În timpul mandatului la TVR, a fost membru în Consiliul de administraţie al EBU (European Broadcasting Union – Asociaţia Televiziunilor Europene).
Între 2005 şi 2006 a fost vicepreşedinte al GRIVCO – Grupul de presă Intact.
Din 2006 este consultant Lagardère Media pentru România.
La începutul anului 2007 a lansat Editura Nemi, specializată în carte pentru copii.
În iunie 2007 a devenit membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, funcţie din care a demisionat după numai trei zile, acuzând Consiliul de subordonare politică.
În august 2007 începe să emită postul de radio Smart FM, „primul post cultural privat din România” pe care-l fondase la începutul aceluiaşi an.
Din octombrie 2007 este profesor asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
În 2009 susţine un doctorat în Ştiinţele Comunicării la Universitatea din Bucureşti şi publică lucrarea TVR – mărire şi decădere, iar între 2010 şi 2011 urmează cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Universitatea Bucureşti.
Din februarie 2010 este profesor asociat la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiintele Comunicării şi din februarie 2011, profesor asociat la Universitatea „Transilvania” din Brașov.
Din noiembrie 2012, a devenit profesor asociat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti.
În luna iunie a anului 2012, chiar de ziua lui, pe 22 iunie, este ales cu o majoritate zdrobitoare de către angajaţii TVR reprezentant în Consiliul de Administraţie, unde se luptă cu sistemul pervertit şi cu aservirea politică…
În ultimii ani, desfăşoară o intensă activitate publicistică, publicând editoriale în Cotidianul sau Jurnalul Naţional, apoi, după ce unul dintre texte i-a fost cenzurat, pe blogul personal, Norii mei. Editorialele sunt adunate în două volume, publicate la Editura Nemira, „Dumnezeu e în sens invers” şi „România feudelor târzii”. Între timp, scrie şi teatru…