GREII care s-au retras din politică. Cu ce se ocupă acum DIP, Vasile Lupu, Mona Muscă sau Cozmâncă

În anii ’90 era o apariţie aparte pe holurile Parlamentului. Avea un nume cu rezonanţă istorică şi mai venea la Parlament în port tradiţional bucovinean. Ca deputat, s-a ilustrat prin legea care a permis restituirea proprietăţilor. Este vorba de avocatul VASILE LUPU (foto 4). Odată cu decăderea PNŢCD, a preferat să se ocupe de avocatură în detrimentul politicii

„Mă interesează politica şi acum, dar nu am cu cine. Am avut şansa să fac politică cu mari patrioţi, cu mari idealişti precum Corneliu Coposu sau Ion Raţiu. Acum m-am retras la cele profesionale. Fac cercetare, scriu cărţi…„, a declarat Vasile Lupu pentru RomaniaTV.net.

„Prima carte va fi de memorialistică politică, iar alta va fi despre evoluţia proprietăţii funciare şi marile abuzuri comise ce au dus la compromiterea agriculturii”, a spus Vasile Lupu.

El a mai avut o tentativă de a reintra în politică în iulie 2013 atunci când un grup din PNŢCD, cu el în frunte, a decis excluderea din partid a preşedintelui Aurelian Pavelescu. În mod de acum tipic pentru acest partid, şi Aurelian Pavelescu l-a exclus pe Vasile Lupu din PNŢCD. Însă Lupu încă mai speră într-un reviriment al partidului, deşi s-a ferit să mai ofere un orizont temporal. „Este posibilă revenirea PNŢCD-ului, câtă vreme nu vor mai apărea diversionişti precum Aurelian Pavelescu sau Victor Ciorbea”, a mai spus Lupu. De acum, Lupu nu renunţă doar la politică, ci şi la avocatură. „Din septembrie, mă pensionez şi mă voi retrage în liniştea casei părinteşti din Liteni, judeţul Suceava„, a precizat ţărănistul.

Alte articole

INTERVIU EXCLUSIV cu omul de casă al fostului şef SRI. Tatăl lui Tocaci: Dane, du-ţi crucea CAMERA ASCUNSĂ

Alina Petre, prima declaraţie după nunta cu şeful de la Rapid. Cei doi și-au tatuat unul altuia numele

DAN IOAN POPESCU (foto 1), fostul ministru al Economiei în guvernul lui Adrian Năstase, nici nu vrea să mai audă de politică. Întrebat dacă se mai gândeşte să revină în acest mediu, DIP (acronimul sub care era cunoscut în vremurile de glorie ale PSD), răspunde categoric: „Nu, 100% nu. După 10 ani de chin, nu vreau să mă dedic decât unei munci care-mi face plăcere şi familiei.„

Cu evidentă neplăcere, Popescu îşi aminteşte de perioada în care s-a lăsat tentat de politică. „N-are rost. Mă duceam la minister la 7 dimineaţa şi plecam la 8 seara„, a spus DIP, pentru RomaniaTV.net. Timp de patru ani a fost unul dintre miniştrii cheie în guvernul Adrian Năstase şi lider al PSD Bucureşti, însă perioada ulterioară a fost una foarte neplăcută pentru el. A urmat aproape un deceniu de tribulaţii judiciare, la capătul cărora o instanţă a decis, în mod definitiv, în decembrie anul trecut, că nu poate justifica cheltuieli de 890.000 de lei, sumă ce i-a fost confiscată. Oricum, un succes faţă de sentinţa iniţială care prevedea că trebuie să dea statului 4.000.000 de lei.

CITEŞTE ŞI Fostul ministru al economiei, DAN IOAN POPESCU, cel mai mare beneficiar al averii lui DINU PATRICIU

În plus, odată ce au început problemele cu justiţia, Popescu nu a fost tratat prea blând nici în PSD care l-a îndepărtat de la şefia organizaţiei Bucureşti. „Scenariile care mi se puneau în cârcă, atât mie, cât şi altor colegi, m-au facut să-mi dau seama că politica nu este pentru mine, un nativ idealist şi responsabil cu adevărat. Astfel, din acel an (2005 – n.red.), am reaşezat politica la nivelul de hobby (…) Datorită soţiei mele, care m-a încurajat (ea este om de afaceri de peste 25 de ani), m-am ‘revitalizat’ pe zona business-ului şi m-am detaşat total de zona politicului”, scria D.I. Popescu pe blogul său.

Aţi lideri PSD de altădată nu privesc înapoi chiar atât de supăraţi. OCTAV COZMÂNCĂ, organizatorul maşinăriei de partid pentru care PSD este încă renumit, a fost treptat marginalizat în perioada în care Mircea Geoană era preşedintele partidului. Exasperat, dar şi afectat de moartea soţiei, Cozmâncă a anunţat, în septembrie 2009, că se autosuspendă din PSD, partid despre care spunea că nu mai reprezintă stânga autentică.

În 2011, a încercat, împreună cu alţi reprezentanţi ai stângii conservatoare, precum Tudor Mohora sau Ion Toma, să înfiinţeze un Partid al Dreptăţii Sociale, însă demersul său nu s-a finalizat. Ultima ieşire publică a avut în 2012, când urmaşii săi din fruntea PSD nu au reuşit să-l demită pe Traian Băsescu la referendumul din iulie. Într-o declaraţie pentru „Gândul”, Cozmâncă „a şters pe jos” cu cei care s-au ocupat de organizare. „Ştii cu două luni înainte şi nu actualizezi listele electorale? Când ştii că ai şi prag, este o chestie de elementară conduită politică, nu trebuia să primeacă ordine de la Bruxelles. Vine Rus şi spune că astea sunt listele, mii de morţi, oameni plecaţi în afară. Din 3 milioane au votat 70.000 şi tu îi pui în calcul? Păi asta nu face nimeni în nicio ţară. În primul rând vinovat este Rus. Dacă eram în locul lui făceam aşa ceva? Eu am gestionat referendumul cu Constituţia două zile şi am rezolvat problema că era pe viaţă şi pe moarte. Dacă eram în locul lui Rus actualizam listele. Făceam bine, serios, responsabil„, spunea Cozmâncă.

Tot atunci, Cozmâncă spunea despre Ponta că „încearcă, dar nu are echipă” şi îi critica dur pe cei din grupul de la Cluj. „Nu îmi place cum arată partidul acum, cu cine cu Rus şi cu Dâncu? Rus este un impotent politic care nu a câştigat niciodată nimic, a candidat de două ori la Primăria Clujului. Văd că acum se dă mare, dă sfaturi, e un fel de ideolog, un fel de guru. Oricum în PSD s-a distrus ce s-a construit în ani de zile cu muncă, cu efort şi chiar cu sacrificii”, spunea Cozmâncă arătând că este dispus să pună „osul la treabă” pentru partid. Însă nu i-a solicitat nimeni serviciile.

MONA MUSCĂ (foto 2), unul dintre liberalii cu o mare popularitate în timpul guvernării Tăriceanu, a intrat într-un con de umbră de aproape 8 ani. Fost ministru al Culturii, Mona Muscă a decis să se retragă din politică după verdictul CNSAS de colaborare cu fosta Securitate.

În vara lui 2006, CNSAS a făcut public faptul că Mona Muscă a semnat un angajament şi a dat note informative la Securitate în anii 1977-1978 sub numele de cod „Dana”. Scandalul i-a fost fatal. Mona Muscă a fost dată afară din PNL, iar, un an mai târziu, Curtea de Apel Bucuresti a menţinut verdictul de colaborare dat de CNSAS. De atunci, Muscă a stat departe de politică. Apariţiile sale în viaţa publică au fost sporadice.  

În aprilie 2010, dispărută de pe scena politică de trei ani, Mona Muscă şi-a facut apariţia la o manifestare electorală a lui Teo Trandafir. „Am venit pentru doua lucruri. Unu: am venit sa iti spun, Teo draga, ca imi pare imens de rau ca nu fac parte din acest colegiu ca sa te votez. Al doilea lucru este acela ca am facut o cercetare legat de crese si gradinite. Si vreau sa iti predau aceasta cercetare”, spunea Mona Muscă.

În 2011, presa scria că Mona Muscă este specialist în relaţii publice în cadrul Centrului de Analiză şi Dezvoltare Instituţională „Eleutheria”, calitate în care a participat, la Focşani, la lansarea Centrului Local de Consiliere Profesională.

CITEŞTE ŞI Mona Muscă revine: Cu Iohannis am vorbit cel mai puțin, dar a rezolvat cele mai multe probleme

„Vrem să-i ajutăm pe oameni să urmeze un curs profesional, să obţină mai uşor o slujbă, să le meargă mai bine în viaţă”, preciza, la acel eveniment, Mona Muscă.

După victoria lui Klaus Iohannis la prezidenţiale, Mona Muscă a ieşit la rampă. În decembrie 2014, fostul ministru declara, într-o intervenţie la România TV,  că ceea ce s-a întâmplat la alegerile prezidenţiale din noiembrie a fost „fantastic”.

„Categoric că ce s-a întâmplat la alegerile acestea a fost fantastic. Politicienii care nu au optimism, nu au ce căuta în politică. Cred că, până la urmă, optimismul și reconcilierea cu țara, cu istoria ta, și cu istoria bună și cu istoria proastă, reconcilierea cu conducătorii tăi până la urmă va da rezultate bune în România, cu condiția ca cei care sunt în vârf să înțeleagă acest lucru și să facă toate demersurile ca viața noastră și istoria României să meargă în direcția aceasta”, a declarat Mona Muscă despre Klaus Iohannis”, a spus Muscă.

VIRGIL MĂGUREANU (foto 3) este fondatorul SRI, în martie 1990, şi a condus contraspionajul românesc timp de şapte ani. „Şarpele cu ochelari”, cum era numit, stârnea temeri şi printre politicieni şi printre jurnalişti. A încercat un scurt periplu prin politică fondând Partidul Naţional Români, dar fără prea mare convingere. Apoi s-a retras în localitatea natală Giurtelecul Hododului (Satu Mare), unde se îngrijeşte de livadă, iar pe câteva hectare a amenajat o cultură de afine şi făbricuţa aferentă de prelucrare a fructelor de pădure.

CITEŞTE ŞI Virgil Măgureanu şi fiul lui Virgil Ardelean, audiaţi la DNA în dosarul „Mită la Hidroelectrica”

Traiul tihnit de pensionar i-ar putea fi tulburat de o decizie recentă a ICCJ care a reconfirmat o decizie a procurorilor de redeschidere a dosarului mineriadei din iunie 1990, şeful SRI de atunci fiind acuzat de mulţi că s-a implicat activ în reprimarea manifestaţiilor antiguvernamentale din Bucureşti. Ultima apariţie publică a lui Măgureanu a fost în toamna anului 2014, la un eveniment desfăşurat sub egida preşedinţiei. Când a ieşit de la Cotroceni, toată presa s-a repezit să-l tragă de limbă privind dedesubturile evenimentului. Ca orice spion, n-a zis nimic interesant, însă la urmă o jună ziaristă l-a întrebat candidă: „Ne puteţi spune numele dv?” Sic transit gloria mundi!

CRIN HALAICU a fost primar în Bucureşti între 1990 şi 1996. Cu strămoşi liberali în familie, nu şi-a schimbat niciodată partidul, chiar dacă nu mai este în prima linie a partidului. Deşi mai este interesat de ce fac colegii de partid la nivel municipal, Halaicu nu vrea mai mult. „Unii oameni sunt capabili să treacă de la un partid la altul fără nici o problemă, ba chiar există un partid care şi-a schimbat doctrina de la stânga la dreapta fără ca nici măcar să tragă aer în piept. Eu am deschis ochii în ceea ce priveşte PNL când am dat în podul casei de nişte cărţi şi mi-am spus atunci, la 12 ani, că eu n-am să intru decât în acest partid”, spunea Halaicu într-un interviu din 2011 pentru „Jurnalul Naţional”. Într-un mediu politic populat de indivizi cu convingeri idelogice variabile, Halaicu preferă să se ocupe de afacerile sale imobiliare.

DORU IOAN TĂRĂCILĂ a fost senator în mai multe legislaturi, ministru de Interne în 1992-1994 şi a lucrat la ambele versiuni ale Constituţiei. Alături de Norica Nicolai, a fost cel mai redutabil jurist din Comisia juridică a Senatului. Introducerea uninominalului în 2008 şi rezultatele neaşteptate ale distribuirii mandatelor i-au lăsat pe amândoi în afara Parlamentului.

De atunci, singura funcţie publică pe care a mai ocupat-o a fost cea de prefect. De atunci Tărăcilă s-a retras din politică şi se fereşte să mai comenteze fie de bine, fie de rău ce mai fac foştii lui colegi de partid. Ca şi Vasile Lupu, Tărăcilă s-a retras în avocatură, meserie pe care o practică cu succes în urbea de adopţie, Călăraşi.

REMUS OPRIŞ a fost unul din liderii tineri ai PNŢCD în anii ’90 însă decăderea acestui partid, l-a scos din atenţia opiniei publice pe fostul secretar general al guvernului Radu Vasile. Sătul să asiste la agonia PNŢCD, Opriş s-a înscris în PDL, bineînţeles în perioada când acest partid era la guvernare. 

Într-o vreme era o prezenţă constantă la evenimentele organizate de către Institutul de Studii Populare, fundaţia PDL, şi a ajuns într-o veme şi vicepreşedinte la Organizaţia PDL sector 1, dar nu a reuşit să avanseze mai mult. În paralel, Opriş este implicat şi în afaceri.

În anii ’90 i se spunea Prodigy, din cauza asemănării cu vocalistul acestei trupe. Acum puţini îşi mai amintesc de GAVRIL DEJEU, fost ministru de Interne în guvernarea CDR. Ţărănistul a avut de gestionat ultimele două mineriade, cele din vremea guvernului lui Radu Vasile. Cândva cunoscut pentru tonul tăios al vocii, Dejeu se bucură acum de un trai liniştit de pensionar în urbea Sibiului. Mai trece din când în când pe la sediul filialei PNŢCD, dar nu se mai implică la nivel central.

Din când în când mai scrie comentarii politice în presa locală, dar nu numai. Ultima ieşire publică mai consistentă a fost în noiembrie, când i-a imputat public fostului preşedinte Emil Constantinescu susţinerea candidaturii lui Victor Ponta la preşedinţia României. În rest, cea mai mare plăcere a lui Dejeu este să cânte la vioară, instrument pentru care a făcut o pasiune încă din copilărie. Nu a urmat însă o carieră în muzică, preferând în tinereţe să devină avocat.