Bărbatul era atlet şi voia să participe la Olimpiada de la Tokyo din 1964, motiv pentru care ajunsese în Londra pentru a se recupera în urmă unei accidentări. Cu toate acestea, diagnosticul medicilor i-a dat planurile peste cap. Mai mult, el a rămas fără bani de întoarcere acasă, aşa că s-a angajat la aeroport încercând să strângă suma necesară, potrivit Daily Mail.
Pentru ca povestea să fie şi mai dramatică, suma pe care a câştigat-o din muncă a dispărut, odată cu portofelul furat într-un moment de neatenţie, aşa că nu a mai avut nicio şansă să ajungă acasă de ziua fiicei sale, cum promisese familiei.
Considerându-se un om inventiv, el a creat un plan prin care să ajungă în Australia gratis. Cu toate că iniţial părea imposibil, cu ajutorul unui prieten a construit o cutie din lemn, în care urmă să supravieţuiască în cala avioanelor. Mai mult, el a expediat obiectul în Perth, Australia, menţionând că plata va fi făcută la destinaţie.
„Am intrat în cutie şi am plecat la drum. Nu era nimic de care să-mi fie frică. Nu mi-e teamă de întuneric, aşa că doar am stat acolo. Nu nimic diferit faţă de o călătorie obişnuită. În cutie era un loc, l-am ocupat şi am pornit„, povesteşte Spiers după zeci de ani.
Iniţial, cutia de lemn cu el înauntru a fost îmbarcată în cala unui avion Air India, însă, din cauza ceţii, avionul a întârziat 24 de ore, Reg rămânând astfel închis într-un spaţiu de doar de 1.52 x 0.91 x 0.76 metri.
La prima oprire, în Paris, a ieşit din ascunzătoare deoarece trebuia să urineze, procedură pentru care a folosit o sticlă. Mai mult, el a pus sticla pe capacul cutiei în care se afla, aceasta fiind descoperită de angajaţii aeroportului francez care au crezut că este doar o glumă a englezilor, nesuspectând nimic. Următoarea oprire a fost Bombay, acolo trecând printr-o altă peripeţie după ce cutia sa a fost lăsată timp de patru ore la soare. În acel moment, s-a dezbrăcat complet. După alte câteva ore, a ajuns în sfârşit acasă.
„În sfârşit am reuşit. Sunt pe pământul natal. Probabil că zâmbetul meu era de la o ureche la cealaltă. Dar nu am dorit să mă desconspir, aş fi stricat totul. Am ieşit în momentul în care au depozitat cutia, am îmbrăcat costumul şi am sărit în primul taxi caree mi-a ieşit în cale. Am reuşit!„, îşi aminteşte Spiers, care recunoaşte că drumul a durat în total 63 de ore.
Povestea a fost atât de bizară, încât nici soţiei lui nu i-a venit să creadă că acest lucru s-a întâmplat cu adevărat. Cu toate acestea, un lucru este clar, în prezent, o astfel de încercare ar fi sortită din start eşecului, doarece toată marfa este scanată încă de la intrarea în aeroport.