Dincolo de raţiunile diplomatice şi de conjunctură, „concesiile excesive riscă să dezonoreze titlul acordat, să transforme distincţia în simplă gesticulaţie de salon, în distribuţie întîmplătoare de tinichele zornăitoare”, afirmă Pleşu. Deşi se declară în continuare mândru că a fost distins de francezi cu Legiunea de Onoare, scriitorul îşi declară perplexitatea în faţa unor ‘colegi’ de ordin: Şerban Mihăilescu, Călin Popescu Tăriceanu şi, mai nou, Sorin Oprescu.
„Un primar care dispreţuieşte (sau ignoră) patrimoniul oraşului pe care îl conduce, un politician care vorbeşte ca un cocalar din Ferentari, un medic fără nici o performanţă notabilă (în afara unor mici „abilităţi” administrative). Nu pot să nu mă întreb, în numele vechii mele francofilii, cît preţ pun prietenii noştri din ţara „soră” pe propriile lor criterii, pe propria lor consecvenţă, pe propriile lor valori.
Prestigiul unei decoraţii e legat, inevitabil, de credibilitatea celui care o oferă. Fără îndoială, nici credibilitatea Republicii Franceze, nici aceea a diplomaţilor francezi sau a cancelariei ordinului nu pot fi puse la îndoială. Dar o decizie pripită şi superficială poate eroda ponderea gestului, transformînd ceea ce ar trebui să fie un omagiu măgulitor, într-un nesemnificativ act birocratic. Ar trebui să conteze mai mult – în ochii „ofertanţilor” – faptul că, în titulatura importantei distincţii, există cuvîntul „onoare”.
Republica îl onorează pe cel premiat, tot astfel cum cel premiat ar trebui să onoreze cordiala generozitate a Republicii. Un supliment de discernămînt, de analiză riguroasă, de prudentă rezervă nu strică. E omeneşte, desigur, să apară, episodic, erori sau aproximaţii. Dar e păcat să expui deriziunii un însemn somptuos, cu peste două sute de ani de istorie în spate”, scrie Andrei Pleşu, într-un articol publicat pe blogul său de pe www.adevarul.ro.