Poveşti CUTREMURĂTOARE dintr-un adăpost pentru femei AGRESATE de bărbaţi

„Femeile nu ajung aici după prima palmă! De ruşine sau cu speranţa că bărbatul se va schimba, majoritatea au fugit de acasă doar atunci când viaţa lor ori a copiilor a fost pusă în pericol„, a declarat Dana, coordonatoarea adăpostului, potrivit ebihoreanul.ro.

Casa are o capacitate de 11 locuri în trei camere, în care de obicei sunt cazate, gratuit, trei mame însoţite de copii. Din 2007, adăpostul a găzduit o sută de victime.

„Nici 10% dintre femeile care ajung la noi nu sunt de etnie romă. Multe dintre familiile cu astfel de probleme sunt formate din parteneri cu studii superioare, din mediul urban. Am avut şi o psiholoagă pe care soţul o lovea constant. De ce? Pentru că nu-şi aranja la dungă hainele în dulap!„, povesteşte Dana.

În adăpostul temporar locuiesc acum două mame, una cu şase copii, iar cealaltă cu doi, ambele de la ţară. Cealaltă cameră e ocupată de un pensionar care a fost bătut măr chiar de propriul fiu.

Alte articole

VIDEO | Scene violente la Dâmbovița! O femeie a fost dată jos cu forța din mașină, târâtă pe asfalt și bătută cu picioarele de polițiști

VIDEO| Imagini revoltătoare surprinse în Iași! Un polițist a lovit și pus la pământ o femeie. Aceasta ar fi fost dusă la secție și bătută iar

Cum nu sunt decăzuţi din drepturile părinteşti, agresorii pot cere să-şi vadă copiii o dată pe lună. Desigur, nu în adăpost.

„Întâlnirile au loc la sediul DGASPC Bihor, în prezenţa unui psiholog. Uneori copiii sunt însoţiţi şi de victimă, iar atunci agresorul fie spune că s-a schimbat, fie recurge la ameninţări. Când se văd doar cu copiii, încearcă să-i tragă de limbă, să afle unde e mama„, povesteşte coordonatoarea centrului.

O altă metodă prin care agresorii încearcă să dea de urma victimelor e să le dea dispărute la Poliţie, pentru a fi anunţaţi. „De aceea, cum primim un caz nou, cum anunţăm Inspectoratul de Poliţie, să ştie că nu e vorba de persoane dispărute”, explică Dana.

Una dintre femeile aflate în centru a povestit drama prin care a trecut alături de copii ei: „Putem vorbi şi de faţă cu copiii. Au văzut toate bătăile şi au fost, la rândul lor, daţi afară din casă. Ştiu, deci, despre ce e vorba”.

Femeia are 10 copii, dar numai şase o însoţesc în adăpostul temporar, două fete majore fiind căsătorite, iar alţi doi copii preferând să rămână acasă cu tatăl lor în momentul fugii. „Cu ei s-a purtat tot timpul mai bine, spunea că seamănă cu el. Ceilalţi erau doar ai mei…”, povesteşte femeia.

Bărbatul era violent aproape în permanenţă, indiferent dacă era beat sau treaz. Cu excepţia unei perioade de patru ani, imediat după ce toată familia s-a pocăit. „După un timp, a reînceput cu bătăile. Era şi gelos, în ochii lui eram o curvă. Când fetele mai mari au început să se machieze şi şi-au făcut câte un prieten, le spunea şi lor la fel”, se destăinuie victima.

A suportat abuzurile ani mulţi înainte să se convingă că omul nu se va schimba niciodată, mai ales că o bătea sălbatic, inclusiv cu biciul pentru cai. După un timp, sfătuit de un naş de-al lui să nu lase urme atât de vizibile, se mulţumea „doar” s-o pălmuiască până o punea la pământ. „Într-o noapte m-a scos din casă, cu copii cu tot, aşa că am fugit la o soră de-a lui. De multe ori eu dormeam în grajd, ca să nu mă vadă. Mă lăsau copiii să intru pe geam după ce adormea el”, zice femeia.