Istoria focului HARIC, care apare în fiecare an la Ierusalim. PROFEŢIA apocaliptică din spatele luminii sfinte

Focul Haric se aprinde, în fiecare an, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în Sâmbăta dinaintea Paştelui Ortodox. Lumina Sfântă coboară pe Mormântul lui Iisus Hristos în timpul Vecerniei Mari. 

Locul este verificat pentru a vedea dacă nu există surse ascunse de foc, după care Sfântul Mormânt este pecetluit cu ceară. Patriarhul, însoţit de o procesiune numeroasă, înconjoară Mormântul de trei ori. Apoi, coboară de unul singur, cu două lumânări stinse, şi se roagă în genunchi.

Martorii spun că, în prima jumătate de oră după ce se aprinde, Focul Sfânt nu frige şi nu arde părul sau pielea. Se spune că dacă în Sâmbăta Mare, în biserica din Ierusalim se aprinde Focul Haric, în acel an nu va fi sfârşitul lumii.

Totuşi, de-a lungul timpului au existat controverse în privinţa acestui fenomen. Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţimea ortodoxă şi au descoperit că miracolul a încetat să se mai producă. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Bauldouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt.

Pentru că Patriarhul nu poate pătrunde cu surse de foc în biserică, fiind controlat de autorităţile israeliene, există unii sceptici care spun că secretul Luminii Sfinte este ascuns în lumânările pe care acesta le ia în Biserică. Ei spun că acestea sunt împregnate cu fosfor alb care poate să ia foc spontan în contact cu aerul umed.