Lumina sfântă vestește bucurie, iar lumânarea are puteri tămăduitoare. Și nu uitați, în zilele de Paști trebuie să vă spălați pe față cu ou roșu și cu busuioc.
Sărbătoarea Învierii Domnului sau Paștele începe, din punct de vedere liturgic, la miezul nopții, când se spune ca mormântul s-a deschis și a înviat Hristos. După o lungă pregătire cu post și rugăciune, creștinii merg la slujbă pentru a lua lumină. Puțini știu însă că lumânarea respectivă nu trebuie aruncată. Bătrânii spun că poate fi aprinsă în caz de furtună, calamitate sau necaz mare.
“Mergi la Înviere, iei lumină, înconjuri biserica și apoi ți-o aduci acasă și când ești bolnav o aprinzi și te rogi la Dumnezeu. Se zice că e pentru vindecare, pentru mântuire”, spune tanti Lenuța din Chinteni.
Dimineața, ritualul cere să ne spălăm pe față cu apă rece de izvor.
“Dimineața scoți apă din fântână și o pui într-un lighean. Pui acolo ou roșu, busuioc, un bănuț și o frunză de urzică, să fii roșie toată vara, să fii ocrotită de rele, aspră ca urzica și să miroși ca busuiocul“, mai spune Tanti Lenuța, care își amintește de aceste obiceiuri vechi.
Practic, toată Săptămâna Mare, așa cum este numită săptămâna dinaintea Paștelui, e o continuă pregătire. Înainte, gospodinele începeau încă de luni curățenia generală, dar torsul, țesutul sau spălatul rufelor erau interzise după Joia Mare.
Bătrânii mai spun că nu e bine să dai de pomană ouă încondeiate, pentru că nu le primește Dumnezeu. Iar despre cei care ciocnesc ouă în zilele de Paști se spune că se vor întâlni pe lumea cealaltă.