„Itinerariul Galaţi – Bucureşti – Amsterdam – Nairobi – Malindi îl parcurgi în 26 de ore, cu escale, luând în calcul şi întârzierea de rigoare la cursele africane. Dar merită! «Acolo vezi viaţa la zero. Primitivismul locurilor m-a făcut să înţeleg de unde a plecat întreaga evoluţie», spunea Mihail Boldea. «Pentru europeni este ieftin să stea la un hotel de trei-patru stele pe malul Oceanului Indian. Costă 30-40 de euro pe noapte. În camere, paturile au picioare lungi, de aproape un metru. Trebuie să sari ca să te urci în ele, iar pe jos e gol, ca atunci când cobori din pat să vezi dacă nu calci pe un şarpe ori pe un scorpion. Dacă laşi geamurile deschise, îţi intră babuinii şi ce le place, îţi fură. Nu neapărat mâncare. Mai sunt şi agresivi, muşcă!»”.
Boldea îşi continuă istorisirea într-un ton pragmatic.
„Preţurile sunt mici şi la supermarket. Eu am cheltuit cu drumul 1000 euro şi vreo 200 euro acolo, dar am avut avantajul că am locuit la o cunoştinţă. Nu prea ai ce să cumperi. Distracţia cea mare este un cazino cu preţuri modeste. Eu am băgat 50 de euro şi am scos tot 50, am făcut rulaj. Localnicii joacă bingo. Mai sunt şi două discoteci, una cu program până la trei dimineaţă, cealaltă în continuare. Acolo e şi un paradis sexual, trag negresele de bărbaţi albi, şi negrii de albe; o femeie „full options” costă 10 dolari, o noapte. SIDA, sifilis sunt la ele acasă, deci mai bine nu rişti!», e de părere deputatul.
„60 km prin safari, până în parcul naţional am mers cu escortă militară, pentru că poţi fi atacat de bandiţi. E ciudat să mergi cu un tip cu mitralieră în faţă. Şi în parc este poliţie şi armată. Poliţia nu stă să se recomande. La baraje, pun ţepi metalici pe stradă şi stau cu puşca. Dacă nu opreşti îţi spargi roţile şi poliţia deschide focul. Fireşte că se dă şpagă, suntem în lumea a III-a”, povestea Boldea în „Viaţa Liberă”.
„Africanii spun că un safari este reuşit atunci când turistul vede cele zece mari animale, dintre care nu lipsesc elefantul, rinocerul, hipopotamul, leul, jaguarul, zebra, girafa, leopardul. Am văzut doi lei care se împerecheau, şi doi pui. Hipopotamii sunt păziţi militar pentru că sunt agresivi. Rinocerii stau în spatele unui gard electrificat, ca să nu atace. Drumul în safari începe la opt dimineaţa şi se încheie pe la opt seara. De la 12 la 16 faci un popas la o lodge (un gen de hoteluri păzite să nu intre animalele sau bandiţii). În safari nu ai voie să cobori din maşină, rişti să fii mâncat de un animal. Plus că vei fi amendat nu numai tu, ci şi şoferul. Elefanţii cu pui sunt foarte agresivi. Am oprit să facem poză unui elefant şi, deranjat de bliţ ori de zgomot, s-a luat după maşină. Ne-a fugărit”, declara avocatul. „Fiind lacto-vegetarian, a mâncat orez şi fructe”, notează jurnalistul. „Dar ne-a spus că la un popas şoferul şi ai lui au mâncat o antilopă, deşi era ilegal. «Eu m-am împrietenit cu şoferul şi am fost la negri. M-au servit cu un ceai cu un gust îngrozitor. Când am întrebat de unde au luat apa, mi-au arătat un un râu învolburat, negru. Nu l-am mai băut!»”.
„La întoarcerea din safari am trecut prin nişte sate de masai. Copiii alergau după maşini să le dăm de mâncare. Atunci le-am aruncat nişte pachete de biscuiţi şi s-au bătut pentru ei. Acolo bicicleta este mijloc de transport şi de cărat apă. Apa e marea problemă. Într-un sat de masai eşti ca în comuna primitivă. Casele lor sunt nişte colibe cu trei încăperi – camera copiilor, bucătăria şi dormitorul părinţilor. Fac focul cu beţe, iarbă uscată şi bălegar de elefant. Încălţările lor sunt făcute din piele de vacă, iar talpa din cauciucul roţilor de maşină. Nu mi-a venit să cred, dar când m-am uitat de aproape erau chiar resturile rămase de la un cauciuc explodat pe autostradă. Sărăcia e lucie. Salariul unui om în casă e de 30-40 euro pe lună şi asta înseamnă că e bine plătit. Un ofiţer de poliţie are salariul de 150-200 euro pe lună, bani cu care huzureşte. Masaii îşi scot banii de la turişti. Unui localnic îi vinde o statuetă cu doi euro, iar unui străin cu zece. Am fost curios să văd cum e dansul masailor. Săreau pur şi simplu cu un băţ în sus. Care-i logicaĂ De fapt este un antrenament pentru mersul la vânătoare. Sar în sus cu băţul să vadă unde e leul. Şi pentru că par mai înalţi decât el, leul nu îi atacă”, povestea Boldea. În Malindi a cunoscut şi un profet local. „Era un fel de preot, dar nu pentru că ar fi mers la şcoală, ci pentru că avea viziuni, fără a lua droguri. I-am cerut să spună ceva de mine. A luat un băţ şi a început să-mi spună lucruri adevărate, pe care chiar nu avea de unde să le ştie. Avea telefon mobil şi locuia pe malul oceanului”.
Articolul închinat de presa locală vacanţei lui Boldea se încheie profetic: „Avocatul regretă că n-a putut să stea decât o săptămână în Kenya şi ar vrea să reediteze aventura”.