Ion Iliescu a povestit că în perioada 2002 – 2003 „aliaţii noştri americani ne-au rugat să le punem la dispoziţie un sediu”. În calitate de şef de stat la acea vreme, Iliescu a aprobat cererea, însă de detalii s-ar fi ocupat fostul şef al administraţiei prezidenţiale şi consilier pe securitate naţională Ioan Talpeş, scriu jurnaliştii germani, citaţi de Hot News. Fostul preşedinte vorbeşte însă numai despre un „sediu”, adăugând că nu ştia că acolo ar fi funcţionat o închisoare secretă.
„Era vorba despre un gest de bunăvoinţa în perioada de dinaintea aderării noastre la NATO. Noi nu ne-am amestecat în activităţile lor de acolo. Mie, că şef de stat, mi s-a părut o chestiune minoră. Eram aliaţi, luptăm împreună în Afganistan şi Orientul Mijlociu, aşa că nu am mers în detaliu în ceea ce priveşte cererea unui aliat de a avea un sediu în România„, a declarat fostul preşedinte pentru Spiegel.
Citeşte şi Talpeş, audiat ca martor la Parchet: Dacă ar fi fost închisori CIA din România, nu eram străin
Dacă ar fi ştiut ce urmă să aibă loc acolo, răspunsul „cu siguranţă nu ar fi fost pozitiv”, a mai spus Iliescu pentru Spiegel. „Din această situaţie am învăţat că pe viitor să fim mai atenţi şi să cântărim cu conştiinciozitate problema”.
Ioan Talpeş, care fusese şef la SIE în perioada 1992 – 1997, a recunoscut anul trecut, tot pentru „Der Spiegel”, în calitate de prim ofiţer român care făcea acest gest, că CIA a avut în România un „centru de tranzit”.
Declaraţiile lui Talpeş şi Iliescu confirmă raportul lui Dick Marty din anul 2006/2007, mai notează Der Spiegel. În documentul respectiv, raportorul special al Consiliului Europei afirmă că cel puţin cinci oficiali român de rang înalt ştiau de existenţa centrului CIA din România şi îl numeşte explicit şi pe fostul preşedinte Traian Băsescu.
În 2008, o comisie parlamentară de anchetă concludea că în România nu ar fi existat centre de detenţie ale CIA şi că nu ar fi existat nici indicii despre transferuri de prizonieri pe zboruri secrete. Preşedintele acelei comisii, astăzi europarlamentarul Norica Nicolai, rămâne la poziţia de atunci şi spune pentru Spiegel că „nu aveam indicii la acea vreme”.