În 24 februarie 2009, dată la care SRI semnalase deja că Boldea face afaceri necurate în Galaţi, proaspătul deputat se arăta îngrijorat de rafinarea metodelor folosite de reţelele de crimă organizată.
„Dacă până acum, infracţionalitatea organizată a acestora se traducea fie în furtul din buzunar al chenzinei, al rufelor de pe balcon sau a oglinzii retrovizoare de la maşină, fie al exploatării sclavagiste a cerşetorilor de la metrou sau de la colţul intersecţiei, odată întorşi de la „specializările” din Occident, infractorii români şi-au schimbat domeniul de acţiune în sectoare mult mai profitabile. Vând, astfel, stupefiante şi arme, spală bani, fac trafic cu copilele noastre de 14 ani, fură maşini de lux pentru a cere apoi răscumpărarea, finanţează şi şantajează oameni politici şi oameni de afaceri, cer taxe de „protecţie” a afacerilor de cartier şi chiar a luxoaselor magazine din mall-urile bucureştene”, spunea Boldea.
Deputatul plângea de mila oamenilor de afaceri cinstiţi, nevoiţi să plătească taxe de protecţie la infractori. „Arma lor este una singură şi sigură: teroarea. Sabia ninja a lui Fane, zis Spoitoru’, e acum demodată, locul ei fiind luat de armele de foc. Nici un om de bună-credinţă nu mai poate gândi o afacere profitabilă dacă nu se interesează, înainte de toate, în raza de acţiune a cărui clan are de gând să plătească taxe: Preda? Pietroi? Cămătaru?
Pentru a pune capă acestei situaţii, Boldea vedea două soluţii. „E vorba, în primul rând, de o mult mai mare putere şi libertate de acţiune acordată ofiţerilor poliţiei române, care, batjocoriţi zilnic de aceste reziduuri ale societăţii, nu pot practic reacţiona. Poliţiştii români trebuie ajutaţi şi din punct de vedere al resurselor, dar şi legal-procedural”, spunea deputatul.
Mai mult, avocatul deplângea lipsa de profesionalism a procurorilor, din cauza căreia infractorii îşi vedeau de treabă neliniştiţi. „Un al doilea aspect priveşte profesionalismul şi celeritatea anchetării cazurilor de către procurorii români care au această misiune. Degeaba se pun în mişcare toate resursele poliţiei române, dacă, din pricina unui viciu de procedură al procurorilor, infractorul este imediat eliberat”, remarca Mihail Boldea, pe vremea când încă nu vroia să emigreze în Papua-Noua Guinee din cauza procurorilor.