Vesta era văzut până acum ca un asteroid imens, însă, după studierea suprafeţei sale, cercetătorii spun acum că este „tranzitoriu”.
Sonda spaţială Dawn orbitează Vesta, unul dintre cele mai primitive obiecte ale sistemului solar, din 2011. Cercetătorii au găsit multe caracteristici neaşteptate pe suprafaţa sa.
Principalul cercetător al misiunii Dawn, Christopher T. Russell, a declarat că echipei i-a fost greu să nu se refere la obiect ca la o planetă.
El a spus că asteroidul rotund prezintă dovezi ale unor procese geologice, care caracterizează obiectele stâncoase, precum Pământul sau Luna.
Vesta este al doilea asteroid ca mărime din sistemul solar, măsurând 530km în diametru. El are un crater imens, denumit Rheasilvia, precum şi multe alte cicatrici primite în urma coliziunilor cu alte obiecte din centura de asteroizi.
Un element important al faptului că este un obiect trazitoriu, între asteroid şi planetă, se găseşte în topografia sa. Altitudinea suprafeţei lunare sau marţiene poate ajunge la zeci de kilometri, însă aceste obiecte sunt foarte mari. „Asta înseamnă că topografia este 1% din rază”, a declarat dr. Ralf Jaumann, de la Centrul Aerospaţial German pentru BBC News. „Pe Vesta, este 15%, iar pe cel mai mare asteroid, Lutetia, este 40%”, a mai spus el.
Pe scurt, această relaţie matematică între topografie şi rază îl clasează pe Vesta într-o poziţie intermediară între asteroizi şi planetele stâncoase.
În plus, cercetătorii cred că pe Vesta a existat şi activitate vulcanică. În muzeele de pe Pământ există numeroase bucăţi din Vesta. Ele formează o clasă specială de meteoriţi, denumiţi HED. Studiile efectuate asupra lor au descoperit semnăturile chimice ale activităţii vulcanice.
După ce sonda Dawn îşi va termina misiunea lângă Vesta, în luna august, se va îndrepta către un obiect şi mai mare – planeta pitică Ceres, unde va ajunge în 2015.