Cu mii de ani în urmă, oamenii au început să se întrebe ce sunt, de fapt, punctele luminoase care apar pe cer în fiecare noapte şi de ce Luna îşi schimbă mereu forma. Din această curiozitate s-au născut astrologia şi astronomia.
Între aceste două domenii există însă o deosebire esenţială: astronomia cercetează prin metode ştiinţifice obiectele din spaţiul cosmic, în vreme ce astrologia caută să explice modul în care aceste corpuri cereşti şi mişcarea lor influenţează viaţa terestră, caracterul şi destinul oamenilor.
Cele două ramuri s-au separat în 1600. Astronomia a evoluat separat, bazându-se pe teorii riguroase, iar predicţiile astrale au rămas în sfera astrologiei. Primele observații astronomice au fost făcute în anul 3000 înaintea erei noastre, iar conceptul de zodiac a fost creat de babilonieni. Nu are sens să facem un istoric al tuturor popoarelor care, aflându-se într-o fază incipientă a evoluției, căutau să își explice Universul prin fel și fel de mijloace. Totuși, trebuie știut că fiecare a încercat să își explice prezența și, mai ales, viitorul prin elementele naturii și spațiului.
Începând cu secolul al XVII-lea, astrologia a început să piardă tot mai mult din credibilitatea ştiinţifică de care se bucura în Antichitate şi ulterior. Astronomii şi fizicienii au contestat capacitatea ei de a explica fenomenele din univers, iar de atunci este considerată o pseudoştiinţă. Pentru că o știință care nu se bazează pe dovezi științifice nu e tocmai validă.
Astrologia promovează gândirea necritică. Astronomul Phil Plait spune că acest sistem pune accent pe datele care susţin o ipoteză promovată şi le ignoră pe cele care o contrazic, iar acest lucru distruge gândirea raţională, critică. De asemenea, credinţa în zodii şi horoscop presupune convingerea că există o predestinare, că orice schimbare este imposibilă şi chiar de nedorit.
Citeşte mai mult pe playtech.ro