ROMANII AU TALENT 2015: Prima ediţie LIVE

ROMANII AU TALENT 2015. În cea de-a doua semifinală „Românii au talent” vor participa concurenţii George Bonea, trupa „The beat”, acrobatul Cătălin Cazan, Estera şi Rebeca Tchatchoua, Siko şi Riko, Cosmin Cioca, Carmen Stroia şi Liviu Bledea, grupul „Diamond Duo”, Bianca Coştiug, Bogdan Panaite, Alexandru Moraru şi grupul „Lightwave Theatre”. Semifinaliştii au pregătit momente specifice, iar unii dintre ei vor fi susţinuţi de dansatori.

Fiecare semifinală va fi transmisă în direct și va prezenta 12 concurenți, din cei 60 care au fost aleși de juriu. Semifinaliștii vor fi votați de public pentru a merge mai departe în competiția pentru marele premiu de 120.000 de euro sau pentru cel de originalitate, în valoare de 10.000 de euro.

Romanii au talent, sezonul 5 – Semifinala 2

In anul 2005 ne-am inscris la concursul de admitere a Universitatii Lucian Blaga, Facultatea de Litere si Arte, sectia Actorie din Sibiu. Pe vremea aceea nu ne cunosteam. Liviu venise din Sighetu Marmatiei, orasul sau natal, iar eu voiam in mod cert sa urmez cursurile la Sibiu pentru ca am aflat ca profesorul indrumator al clasei va fi domnul Marian Ralea. Am avut marele noroc sa fim admisi. Inca din primul an, am sustinut spectacole pentru copii alaturi de Fundatia Abracadabra.

In anul 2007, la indemnul maestrului Marian Ralea, a luat nastere „Trupa Teatrul Vostru”, alcatuita din tineri talentati si entuziasmati, printre care si noi. Primele noastre spectacole care au purtat emblema Teatrul Vostru au fost „Suflet de Statuie”, spectacol de teatru de strada si „Jocul de-a teatrul”, patru parti, care s-au jucat in sala Studio a Teatrului National Radu Stanca din Sibiu. Marian Ralea a avut un rol foarte important in dezvoltarea noastra personala. De-a lungul celor trei ani de studii, a reusit sa cladeasca dar si sa distruga zidul de incredere in fortele proprii. Ne-a deschis sufletul si mintea, a reusit sa ne fie profesor, prieten, parinte.

Inaintea Facultatii eu am studiat la Liceul Onisifor Ghibu, la sectia Teatru. Astfel am avut ocazia sa intalnesc oameni extraordinari din lumea Teatrului, nu doar actori ci si critici de arta. Perioada de desfasurare a Festivalului International de Teatru de la Sibiu era una favorabila care imi permitea sa particip la diferite workshop-uri sustinute de oameni pe care ti se intampla, poate, doar o singura data in viata sa ii intalnesti. Asa am experimentat mersul pe catalige, inca din clasa a noua si mi se parea fantastic.

Liviu a absolvit Colegiul National Sportiv „Cetate” Deva, la profil Fotbal, care mai tarziu l-a ajutat semnificativ la orele de miscare scenica, miscare ritmica, expresivitate corporala, iar atentia distributiva pe care a dobandit-o i-a fost de mare ajutor atat pe scena cat si la cursurile teoretice intitulate „De la text la imagine scenica” din cadrul Facultatii de Actorie.

Din cauza faptului ca nu se mai faceau angajari in Institutiile Teatrale, am decis sa fac Masterul de Management Cultural, iar Liviu a facut Masterul tot in Actorie, avand deja orientarea catre teatrul de strada. In timpul acesta eu continuam sa am spectacole cu trupa Teatrul Vostru iar Liviu s-a mutat in Bucuresti unde a participat pe picioroange la diferite evenimente si in cluburi.

Am infiintat Asociatia Pe Picioroange, care este o organizatie neguvernamentala, non-profit, apolitica si independenta, cu beneficiu public. Scopul Asociatiei consta in sprijinirea educatiei si dezvoltarii umane, cu atentie deosebita acordata tinerilor artisti si a persoanelor dezavantajate social, in vederea facilitarii unei mai bune insertii si participari sociale a acestora, precum si implementarea unei noi viziuni asupra vietii din punct de vedere al artelor si al meseriilor prin prisma diferitelor forme culturale, in special prin teatru de strada.

Toata energia noastra se indreapta catre aceasta Asociatie, care pe zi ce trece prinde tot mai mult contur. Am inceput de la zero si crestem incet dar sigur. Daca la infiintarea Asociatiei aveam doar un costum de clovn, acum putem sa spunem ca detinem un intreg „arsenal”. Liviu a invatat sa coase la masina de cusut pe care am primit-o dintr-o donatie, iar eu ma ocup de finisarea costumelor prin adaugarea paietelor, a penelor, a nasturilor, dar in special ma ocup de online, o parte extrem de importanta in ceea ce facem si anume: jonglerii, baloane modelate, defilari, statui vii, suflat foc, momente care pot fi adaptate la conceptul diferitelor evenimente organizate in spatii indoor sau outdoor, precum: parade, evenimente corporate, nunti, cluburi, mall-uri, piete, prezentari de moda si multe altele. Avem in continuare colaborari cu Trupa Teatrul Vostru si Fundatia Abracadabra si cu oricine ne contacteaza daca impartasim aceleasi idealuri in arta.

Romanii au talent, sezonul 5 – Semifinala 2

Cristina Andreea Ion

M-am nascut pe 17 Iulie 1987, la Bucuresti. O buna parte din copilarie mi-am petrecut-o cu bunicii, aproape de munte intr-un sat din Mehedinti. Acolo am fost inconjurata de prieteni, verisori si cei mai buni prieteni, animalele.

In ceea ce priveste facultatea, initial am ales actoria, apoi am aflat de sectia de papusi. Un profesor de la marionete mi-a pus pentru prima oara marioneta in mana. Habar nu aveam ce sa fac cu ea, de ce fire sa apuc si mi s-a sugerat sa ridic de crucea de care erau agatate firele. In momentul ala marioneta s-a uitat in sus spre mine.

In anul doi de facultate am inceput sa lucrez in diverse proiecte atat independente cat si la Teatrul de Comedie din Bucuresti. Imi petreceam toata ziua, de dimineta pana seara tarziu la facultate, pentru a studia miscarea papusilor si marionetelor.

Am intrat intr-o trupa de teatru independent, unde am invatat si am facut cateva lucruri foarte frumoase. Dupa 7 luni, eram selectata sa reprezint Romania la World Puppet Carnival, in Indonezia, cu un proiect personal. Am avut dorinta de a scoate putin la suprafata arta papusariei in Romania, pentru ca asta sa nu mai fie o piedica pentru artisti atunci cand au nevoie de sustinerea statului. Asa s-a nascut Lightwave Theatre Company, un loc in care ne punem imaginatia si creativitatea la treaba. Nu suntem cei mai buni, nu le cunoastem pe toate, dar avem dorinta sa muncim incontinuu.

Inceputul nu a fost deloc usor. Nu aveam suficienti bani sa investim in constructia papusilor si cu greu am realizat primul nostru spectacol Reflection. Primul an a fost foarte greu pentru ca eram necunoscuti. Ne era foarte greu sa gasim un spatiu care sa ne primeasca sa jucam si la fel de greu sa aducem spectatori.

Incet, lucrurile au inceput sa se miste, insa nu suficient. Apoi a venit urmatorul spectacol, realizat printr-o platforma de crowdfunding, Iubitafizica dupa cartea scrisa de Iulian Tanase.

Daniel Burcea

Ma numesc Daniel Burcea, m-am nascut pe 25 iulie 1991 la Constanta. Inca din liceu am fost muncitor si mi-a placut sa fiu independent cu banii, asa ca am cautat mereu sa lucrez in timpul liber. De prin clasa a X-a, faceam PR online pentru diversi artisti, lucram la un ziar local din Constanta care era in voga la vremea aceea. La un moment dat eram un mic vanator de vedete si ma fascina foarte mult sa fiu paparazzi. Eram convins ca asta trebuie sa fac mai departe. Sa dau la jurnalism. In tot timpul acesta, incepusem sa prind magia capitalei, care m-a furat imediat. Nu mai aveam rabdare sa termin clasa a XII-a si sa pot veni aici sa dau admitere. Ca sa fiu sigur ca voi reusi cu admiterea am inceput sa studiez si sa ma pregatesc din timp. Ma informasem si citisem ca admiterea este foarte grea si ca pot avea nenorocul sa nu intru. Acest lucru imi tot dadea de gandit si ma ingrijora deoarece nu concepeam sa raman in Constanta la facultate si nici sa pierd vreun an.

Inca de cum am ajuns in Bucuresti am inceput sa ma duc la agentii de casting, pentru reclame, filme sau seriale. Incepusem sa am din ce in ce mai multe filmari si chiar ma frustra foarte tare faptul ca uneori nu puteam participa la unele castinguri deoarece nu eram actor. Incepusem incet incet sa cresc, de la figuratie simpla la figuratie speciala, apoi la roluri mai mici.

Imediat cu intrarea mea facultatea de teatru au inceput si alte colaborari noi. Cu timpul, am trait experiente frumoase si am reusit sa fac numai acest lucru. Eram constient la inceput ca faceam o meserie de nisa. Imi placeau foarte mult copiii si imi era drag sa joc pentru ei. Cu timpul am descoperit ca teatrul de papusi nu este destinat numai copiilor. Am avut ocazia sa vad piese de teatru cu papusi pentru oameni mari. Multi inca nu cunosc acest lucru. Chiar si pentru mine, un consumator de teatru a fost o surpriza. Imi doream foarte mult sa pot face si eu acest lucru. N-a trecut mult timp si am descoperit o echipa noua de actori papusari, Lightwave Theatre Company, care faceau spectacole pentru oameni mari. Am inceput sa le urmaresc activitatea online si chiar sa ii scriu fondatoarei proiectului, Cristinei Ion, parerea si admiratia mea cu privire la proiect.

Am inceput sa comunicam si am primit imediat invitatie la spectacolul Iubitafizica ce se juca la Godot Café. In timp ce urmaream spectacolul eram foarte atent si la tehnicile de manuire si imi imaginam cum ar fi sa fac si eu parte din acest proiect. Cu timpul, am inceput sa lucram din ce in ce mai mult, sa intru in spectacolele lor si sa muncim cot la cot pentru a ridica aceasta trupa. Sunt foarte increzator in proiectul Lightwave Theatre Company si sunt tare multumit cand oamenii si mai ales cei apropiati vin sa ne vada si ne descopera.

George Sfaraiala

M-am nascut la data de 8 august 1987, in Craiova. In 1994, parintii mei au plecat sa lucreze in Maroc, Casablanca, iar eu am ramas cu sora mea in Craiova, cu buncii din partea mamei.

In 1996 am ajuns si eu in Maroc, alaturandu-ma astfel parintilor si surorii mele. Spre surpriza mea, in Maroc am fost inscris in clasa I, la scoala „Le Cedre”, unde se invatau materiile in limba araba. M-am straduit si am reusit sa recuperez intr-un singur an trei clase. Invatam matematica in araba si celelalte materii in franceza. A fost un an foarte greu pentru mine, incercand sa ma adaptez si sa ma integrez in acea societate. Cand veneam in tara imi echivalam studiile. In Casablanca, studiam franceza, araba si engleza, romana invatand-o acasa cu parintii.

In vara anului 2000 ne-am intors in tara, in Craiova. Am mers la scoala nr.22 Mircea Eliade, unde am intrat la clasa cu profil bilingv francez. Am trecut de generala, am dat examenul de capacitate, intrand la liceul Nicolae Balcescu actualul Carol I la clasa de mate-info bilingv francez.

In clasa a XI-a, m-am alaturat trupei de teatru Morphia, a liceului. Am sustinut spectacolul „Cantareata Cheala” de Eugene Ionesco in regia domnului Alexandru Boureanu.

La insistentele mamei am dat la UPB in Bucuresti, dar in sufletul meu persista dorinta si pasiunea pentru teatru.

Pe parcursul primului an de facultate, prietenul si fostul coleg de trupa, Catalin Vieru, a insistat sa sustinem impreuna admiterea la facultatea de teatru din Craiova. Proaspatul absolvent al facultatii de teatru din Craiova, Vlad Dragulescu, a regizat spectacolul „H2O” sustinut in aer liber. La cererea lui am facut si eu parte din echipa. Aceste evenimente au contribuit la decizia mea de a ma inscrie la teatru si de a renunta la politehnica.

Am fost admis la Departamentul de Arta Teatrala Craiova, la clasa domnului Remus Margineanu.

Am fost distribuit in doua reclame in rol principal, si am colaborat cu diferite echipe de teatru independent. Am jucat in spectacole pentru copii si animatie. Mai tarziu i-am cunoscut pe cei din Lightwave Theatre. Aveau nevoie de o persoana pentru sustinerea unei papusi. Nu a durat mult si am facut primul moment cu papusa si, plecand de la acel moment, s-a dezvoltat si primul spectacol. El a evoluat si s-a transformat de la spectacol la spectacol.

Petru Stratulat

M-am nascut pe 16 iunie 1984 la Bacau si mi-am descoperit pasiunea pentru radio in prima zi de scoala din clasa I, atunci cand am auzit primul post de radio comercial din oras – Radio Star B. M-a infiorat ideea ca orice ai spune, tot orasul aude, o putere pe care imi doream foarte mult sa o capat.

La finalul clasei a VIII-a am mers catre liceul „Vasile Alecsandri” pentru unicul motiv ca abia inaugurase un radio cu circuit inchis.

Am facut Facultatea de Jurnalism din cadrul Universitatii Media din Bucuresti si am ales Capitala pentru ca piata radio de aici este cu mult mai dinamica decat cea din provincie. In anul 2 de facultate m-am angajat la Radio Guerrilla, imediat ce a inceput sa emita, unde am lucrat pana cand a fost scos din priza. Teatrul a aparut in viata mea intr-o perioada in care ma aflam in deriva. Cristina Andreea Ion este cea care a adus teatrul in viata mea.

Cristina fost selectata sa reprezinte Romania la World Puppet Carnival cu spectacolul ei de disertatie, iar eu m-am oferit sa o ajut in cautarea unui sponsor pentru cheltuielile de plecare si asa am ajuns sa fiu inclus in ceea ce urma sa fie Lightwave Theatre Company. Am construit-o pe Freya, prima noastra papusa in marime naturala, si am realizat momente artistice in direct la mai multe posturi TV in speranta ca vom gasi un sponsor.

Dupa 6 luni am scos primul spectacol, Reflection. Pentru mine a fost examenul vietii, avand o frica incredibila de scena. Am urcat pe 1 martie 2014 pentru prima data pe ea in fata oamenilor hiperventilandu-ma de spaima si tremurand la fiecare pas. Uitasem tot spectacolul. Am jucat in prima parte nestiind ce am de facut si bazandu-ma numai pe intuitie.

In paralel cu Reflection, am lansat campania de crowdfunding pentru spectacolul Iubitafizica dupa cartea scrisa de Iulian Tanase. Au urmat festivalurile.

World Puppet Carnival ne-a chemat de doua ori si sunt semne ca ar dori sa incerce si a treia oara. Din pacate, a trebuit sa ii refuzam pana acum din lipsa de fonduri, dar speram sa le onoram a treia invitatie.

Estera si Rebeca Tchatchoua