Preda: Cei care au venit la 30% în PDL să lase greii să facă din partidul ăsta monobloc

„Cei care au venit la treizeci şi ceva la sută în partid n-au cum să rezolve asemenea situaţie, n-au cum să ne ajute. Îi respectăm, îi iubim, dar trebuie să înţeleagă că nu trebuie să mai spună ceva, nu trebuie să mai facă, pentru că ei nu ştiu ce înseamnă criza în partid, ei au venit la putere, ei au venit când toate lucrurile sunt roz, când se împart funcţiile, când se fac întâi miniştri şi apoi vicepreşedinţi, când se fac întâi miniştri şi apoi prim-vicepreşedinţi. În regulă, îi iubim, îi dorim în mijlocul nostru, am deschis partidul, dar acum e criză. Acum îi rugăm respectuos să lase greii partidului să încerce să facă din partidul ăsta monobloc”, afirmă Cezar Preda.

Cezar Preda consideră că în actuala conducere a PDL, aleasă la Convenţia Naţională din mai 2011, se află „oameni foarte buni”, însă nu toţi sunt aşa. Liderul PDL Buzău consideră că unii membri ai conducerii centrale a partidului „n-au nicio treabă cu funcţiile pe care le-au luat, au fost într-o echipă şi pentru a da o imagine nouă, de pictorial al acestui BPN au fost cooptaţi”.

El mai spune că Emil Boc şi cei din jurul său trebuie să se hotărască ce face PDL în perspectiva alegerilor: „Luptăm să supravieţuim sau luptăm să câştigăm”.

Prezentăm fragmentul pe această temă din interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de către deputatul Cezar Preda, liderul PDL Buzău:

Reporter: PDL este într-o criză. Unii minimalizează această situaţie, dar aşa pare, cred că dumneavoastră ştiţi mai bine. Ce a adus partidul în starea aceasta?

Cezar Preda: Ce sau cine?

Rep.: Ce sau cine.

C.P.: În general, starea unui partid depinde foarte mult de deciziile leadership-ului. Deci, nu te poţi ascunde că deciziile leadership-ului duc partidul într-o anumită stare. Şi aceste decizii pot fi comentate până la urmă obiectiv, în sensul că poţi să iei nişte decizii în anumite situaţii, mă refer la ceea ce înseamnă starea naţiunii, care să nu ducă niciodată partidul în asemenea situaţii, pentru că starea naţiunii este de aşa natură să nu creeze până la urmă probleme unui partid. Dar România nu este într-o chestiune normală, într-o chestiune de bunăstare, într-o chestiune de linişte politică şi economică care să facă mult mai uşoară viaţa unui leadership de partid.

Iar noi – citez aici un coleg de-al meu – n-am avut noroc pe lume ca şi formaţiune politică şi conducem România sau avem un cuvânt greu în România într-o perioadă extraordinar de grea, când trebuie luate nişte decizii nu numai politice, ci şi economice extrem de dure, iar ceea ce trăim acum ca partid este rezultatul unor asemenea decizii. Cât de responsabil este leadership-ul în aceste decizii, fiecare dintre noi a spus cred în spaţiul public şi ne-am asumat fiecare, însă momentele de acest gen, momentele care preced interviului pe care îl dau obligă un partid să-şi reevalueze foarte rapid modul de a conduce şi de a lua decizii şi să-şi reevalueze până la urmă modul în care partidul se strânge în jurul leadership-ului şi merge mai departe.

Rep.: Concret, cine este responsabil pentru situaţia în care se află PDL acum?

C.P.: Actuala conducere a PDL.

Rep.: Preşedintele Emil Boc?

C.P.: În frunte cu preşedintele Emil Boc. Şi nu se poate deroga de aşa ceva şi nici nu cred că a încercat. Foarte mulţi dintre ei şi-au asumat, sunt în această nouă conducere aleasă democratic în Convenţia din mai oameni foarte buni. Nu toţi. Unii n-au nicio treabă cu funcţiile pe care le-au luat, au fost într-o echipă şi pentru a da o imagine nouă, de pictorial al acestui BPN au fost cooptaţi. În schimb, sunt unii cu experienţă şi oameni care şi-au asumat întotdeauna aceste stări, dar nimeni nu se poate deroga de la responsabilitate şi noi, ca şefi de filială, până la urmă am avut un rol şi avem un rol extraordinar de a duce mai departe mesaje şi de a explica ce se întâmplă în teritoriu, de ce am ajuns aici.

Dar, încă o dată, noi nu avem o problemă acum cu naţiunea română, acum, astăzi. Pentru că naţiunea română ne va spune ce probleme avem cu ea la vot, pe 10 iunie şi apoi în noiembrie. Noi avem o problemă cu ce spunem membrilor noştri de partid. Tot ce se dezbate în spaţiul public de ieri, de la anunţarea lui Frunzăverde că va pleca din partid şi a lui Darius Vâlcov şi inclusiv astăzi cu interviul domnului Frunzăverde, orice reacţie este pentru întregul activ de partid al PDL. Naţiunea stă şi vede cum ne spălăm noi rufele, cum reuşim noi să depăşim asemenea chestiune, cât de maturi suntem, cât de responsabili suntem în faţa pierderii unuia dintre cei mai importanţi lideri ai partidului şi care e direcţia pe care o luăm.

Dacă aplicăm poziţia struţului în continuare, ne-am nenorocit. Nu vom lupta în 10 iunie şi noiembrie pentru a câştiga alegerile, ci vom lupta pentru supravieţuire. Aceasta este întrebarea pentru care preşedintele meu de partid şi noi toţi, dar mai ales domnia sa şi cei din apropierea domniei sale, pe care trebuie să şi-o pună acum. Să se hotărască ce facem: luptăm să supravieţuim sau luptăm să câştigăm.

Pentru că dacă vrem să câştigăm, nu putem menţine această stare a leadership-ului inerţială. Sunt deja o grămadă de ore în care preşedintele meu de partid n-a ieşit şi eu vă spun: ca şef de filială, eu n-am primit un telefon de la preşedintele meu de partid să mă întrebe: „Măi, Cezar, tu ce zici? Uite ce se întâmplă. Eu, ca preşedinte de partid, în condiţii grele, îmi sun fiecare şef şi spun «Mă, voi ce credeţi? E bine? Ce trebuie să fac eu?»”. Aşa, să mă adun repede la Modrogan, claie peste grămadă, mai buni sau mai fripturişti, acolo, în birouri, suiţi pe fotolii, pe scaune şi să intru în discuţii sterile şi să nu iau nicio decizie sau că convoc un Colegiu Director în care să armonizez dinainte puncte de vedere, să ne laşi pe noi fiecare să refulăm, cum am făcut de atâtea ori, şi la sfârşit să treacă pe lângă urechile tale toate aceste refulări şi să zici: „Mai doriţi, mai e altă întrebare? Hai să mergem”. Atunci, dacă se continuă aşa, ne-am terminat. Dacă nu punem piciorul în prag şi considerăm că trebuie să facem ceva, e rău. Deci, asta reproşez.

Dar eu nu reproşez cu plecarea lui Sorin Frunzăverde, pentru că eu am făcut un apel pentru acest partid să fie un partid unit, pentru că eu cred – şi o să vedeţi -, sunt ferm convins că este un paradox: Sorin Frunzăverde un lider mare pleacă din partid, iar partidul are declicul şi începe să se organizeze, să se strângă. Acum vor apărea la bătălie – o să vedeţi – şi Berceanu, şi Videanu, şi Blaga, şi Negoiţă, şi Boagiu, şi Preda şi toţi ăştia care au făcut într-adevăr partidul împreună cu Traian Băsescu de la 7% la treizeci şi ceva. Cei care au venit la treizeci şi ceva la sută în partid n-au cum să rezolve asemenea situaţie, n-au cum să ne ajute. Îi respectăm, îi iubim, dar trebuie să înţeleagă că nu trebuie să mai spună ceva, nu trebuie să mai facă, pentru că ei nu ştiu ce înseamnă criza în partid, ei au venit la putere, ei au venit când toate lucrurile sunt roz, când se împart funcţiile, când se fac întâi miniştri şi apoi vicepreşedinţi, când se fac întâi miniştri şi apoi prim-vicepreşedinţi. În regulă, îi iubim, îi dorim în mijlocul nostru, am deschis partidul, dar acum e criză. Acum, îi rugăm respectuos să lase greii partidului să încerce să facă din partidul ăsta monobloc, ca să ducem acest concept şi idei şi tot ce înseamnă acţiunea PDL în spaţiul public să avem şi credibilitate.