Trăim într-o lume în care afirmația „sunt stresat” a devenit un mod de viață. Uităm deseori că suntem în controlul vieții noastre și că, de cele mai multe ori, ne putem schimba opțiunile, putem face alte alegeri. Calitatea de stresor o acordăm noi, posesorii vieții noastre.
Să începem însă cu afirmația „stresul se transmite”. Nu e doar afirmație de psiholog care se bagă în seamă. Există studii serioase care demonstrează că stresul mamei pe timpul gravidității poate influența negativ dezvoltarea copilului, adică ne arată că incidența la diverse afecțiuni crește semnificativ statistic.
Cum se transmite intrauterin? Prin intermediul unui hormon al stresului, cortizolul. Acesta trece de la mama stresată prin placentă și transmite informația copilului. Cortizolul echivalează cu „atenție pericol” și astfel mesajul pentru copilul pe cale să se nască este că „lumea este periculoasă”. La începuturile rasei umane, mecanismul avea cu siguranță rol de supraviețuire. Între timp, pericolul de moarte a devenit o rarirate dar, pe de altă parte, și noi am învățat să acordăm cu o mai mare ușurință statutul de stresor.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR.RO.