Reforma în sănătate urmărea în primul rând desfiinţarea spitalelor ineficiente, dar s-a dovedit că a fost aplicată într-un mod defectuos. Dintre aceste unităţi, 67 ar fi urmat să devină cămine de bătrâni, însă oficial doar în 16 cazuri s-a întâmplat acest lucru.
Au apărut astfel 809 de locuri noi, în teorie, în căminele de bătrâni, peste cele 5.900 care există deja la nivel naţional, dar care sunt ocupate şi care nu pot totuşi acoperi cererea, pe o listă de aşteptare de 1.230 de bătrâni. Pe de altă parte, alte 111 spitale urmau să fie comasate, însă acest lucru s-a întâmplat doar în 32 de cazuri. Explicaţia este una logică. Spre exemplu, nu putea fi comasat un spital de TBC cu un altul de alt profil. Pe altă parte, consiliile locale în a căror administrare se află aceste spitale nu au reuşit să suplimenteze fondurile pentru acest proces.
Ministerul Muncii a pus la dispoziţie 200 milioane lei în cadrul acestui program de trei ani, însă proasta coordonare şi completa ineficienţă a aplicării acestui program a făcut ca din această sumă să fie cheltuite doar 5.495.580 de lei.
Astfel, în acest moment, două milioane de români au un acces mult mai greu la o unitate spitalicească, după ce s-au desfiinţat toate aceste spitale.