Izvorul femeilor: când greva sexuală aduce primăvara arabă

Mihăileanu merge, mai ales  spre  faptele reale, spre  experienţele personale. Este ştiut că astfel de subiecte ţin cel mai bine la audienţă, iar temele-întrebări lansate de creator sunt o provocare atât pentru el cât şi pentru privitor. Aşa că după filmele «Va, Vis et deviens»  şi  «Concertul», regizorul a găsit o altă poveste adevarată. În anul 2001, agenţia de ştiri AFP a realizat un reportaj care a produs o dezbatere aprinsă la nivel internaţional: reportajul arată căteva femei dintr-un sat din Turcia, aşezate pe jos, cu vasele de apă, goale. Femeile refuzau orice tip de relaţie cu soţii lor, protestând astfel împotriva obiceiului care domina comunitatea de mult timp, prin care ele erau obligate de a aduce zilnic apa în sat, traversând o distanţă foarte mare. Era o sarcină care le revenea în exclusivitate doar femeilor. Radu Mihăileanu se opreşte  asupra acestui fapt de viaţă  şi realizează filmul” IZVORUL FMEILOR”.

Filmul, cu titlul original, “ LA SOURCES DES FEMMES ” a fost prezentat publicului pentru prima dată, în deschiderea Festvalului de Film de la Cannes de anul trecut, iar preşedintele juriului Robert De Niro s-a indrăgostit de acest film. VARIETY anunţa anul trecut că filmul are un buget de 8,8 milioane de dolari şi este coprodus de EuropaCorp, compania lui Luc Besson, Elzevir Films şi de regizorul român iar scenariul este scris de Radu Mihăileanu şi Alain-Michel Blanc, alături de care a lucrat şi la filmul „Concertul”. Filmul este de un umanism  tulburător, dar oare cum ar putea fi un film regizat de un om care a cunoscut barbaria, aşa cum el, însuşi spune?!

Povestea este cât se poate de actuală şi se plasează într-un sat pierdut undeva la graniţa dintre Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Cutuma spune clar că doar femeile trebuie să traverseze zilnic un drum anevoios,  pentru a aduce apa, de undeva de la un izvor din munte. Pe un soare ucigător, sănătoase sau nu, gravide , tinere sau bâtrăne, femeile respectă regula comunităţii din care fac parte. Doar că şi aici se petrece o revoltă; o tânără mireasă îşi convinge suratele să intre în greva sexuală, până când bărbaţii nu vor accepta că  această corvoadă a lor nu mai poate continua. Filmul a fost turnat în Maroc iar atmosfera, imaginea, costumele, montajul totul este de basm, totul este desprins din “O mie şi una de nopţi”. Nici nu a fost prea dificil pentru Radu Mihăileanu să redea această atmosferă întrucât regizorul este pe deplin indrăgostit de Maroc. Filmul a fost lansat anul trecut,  adica în plină desfăşurare a primăverii arabe, iar această metaforă folosită de regizor femeie-apă este cu dublă conotaţie: În primul rând  ambele sunt  dătătoare de viaţă, apa fiind şi ea la genul feminin, iar puterea de transformare, de schimbare vine de la femeie.

Nu sunt o feministă, nici pe departe dar această poveste dintr-o lume mică se poate transforma într-o emblemă a lumii globale. Chiar regizorul vorbeşte  despre puterea universală a temei principale a filmului: iubirea. De fapt, Mihăileanu decalara recent că acest film este ca un exerciţiu propus bărbaţilor  de a privii cu mult mai multă atenţie la problemele femeilor. Actriţele care interpretează rolurile principale au fost omagiate la Cannes, 2011, dar cea care a atras atenţia  este Leïla Bekhti. Actriţa născută în Franţa dar de origine algeriană, Leïla Bekhti a devenit preferata presei franceze pentru realizarea  ei din filmul lui Mihăileanu. Leïla Bekhti a  petrecut o lună  în Maroc pentru a se acomoda cu atmosfera de acolo, pentru a a învăţa dialectul marocan. Leïla Bekhti este considerată o actriţă puternică  fiind  recompensată cu un Cesar , în 2011 pentru cea mai bună speranţă feminină. Veţi găsi această forţă  în rolul din filmul lui Mihăileanu .

Alte articole

Momentul în care o nuntă a fost întreruptă de cutremurul din Maroc. Nuntașii au părăsit imediat localul. Bilanțul tragediei a ajuns la aproape 2.700 de morți

Irina Onescu, primărița de la „Chefi la Cuțite”, victima cutremurului din Maroc în care au murit mii de oameni. „Nu vă pot descrie în cuvinte ce am trăit”