Studiul unei fosile găsite în România, dovadă a încrucişării dintre omul modern şi neanderthalieni în Europa

Analiza comparativă de material genetic de la neanderthalieni și de la primii oameni moderni a furnizat noi dovezi în sprijinul ipotezei conform căreia cele două specii s-au încrucișat mult mai devreme decât se credea până acum. Primii oameni moderni au avut un strămoș neanderthalian care a trăit cu „numai patru sau șase generații” înaintea lor, apreciază experții, potrivit Agerpres.

Omul de Neanderthal a apărut în urmă cu 400.000 de ani în Eurasia și a dispărut acum aproximativ 35.000 de ani. Pe de altă parte, omul modern (Homo Sapiens), de origine africană, s-a răspândit pe continentul european în urmă cu 45.000 — 35.000 de ani.

Existența unor încrucișări între cele două specii de hominizi a fost stabilită de studii anterioare, amintește AFP, menționând că actualii europeni și asiatici au moștenit între 1% și 3% din genomul Omului de Neanderthal. Până acum, cercetătorii credeau că aceste încrucișări s-au produs în Orientul Mijlociu, în urmă cu 50.000 — 60.000 de ani, înainte ca omul modern, plecat din Africa, să fi ajuns în Asia și în Europa.

Analiza ADN-ului din maxilarul descoperit în 2002 în grota din Caraș-Severin, cu vechime cuprinsă între 37.000 și 42.000 de ani, a dovedit însă că acesta conservă între 6% și 9% din ADN-ul Omului de Neanderthal, mai mult decât oricare dintre resturile de om modern studiate până în prezent. Așadar, arată că respectivele specii umane s-au încrucișat și în Europa mult înainte față de ceea ce se credea până acum.

Totodată, cercetarea a relevat că, din punct de vedere genetic, resturile din Peștera cu Oase au mai multe asemănări cu oamenii din prezent din Asia Orientală și cu cei din America decât cu actualii europeni. Această descoperire, coroborată cu probele oferite de arheologie, sugerează că oamenii ale căror rămășițe s-au găsit în România au făcut parte dintr-un grup care s-a amestecat cu neanderthalieni, dar nu a contribuit la dezvoltarea europenilor moderni.

Studiul este semnat de cercetători de la Universitatea americană Harvard, de la Institutul de antropologie Max-Planck din Germania și de la Academia chineză de științe.