AFP: Grădiniţa, un mijloc de a rupe cercul vicios al sărăciei în România

Organizaţia neguvernamentală Ovidiu Rom a lansat de doi ani un proiect care încurajează şcolarizarea copiilor săraci încă de la grădiniţă, facultativă în România, pentru a evita în şcoala primară un decalaj faţă de copiii din mediile mai favorizate, care conduce deseori la abandonul şcolar.

În România, unul dintre statele cele mai sărace din Uniunea Europeană, grădiniţa este o etapă-cheie „pentru a rupe cercul vicios sărăcie – eşec şcolar – sărăcie”, explică pentru AFP directorul şcolii din Araci Szilard Dullo.

România este ţara membră UE cu cei mai mulţi copii ameninţaţi cu excluderea: 49 la sută faţă de 27 la sută cât este media europeană, potrivit unui sondaj Eurostat. Printre cei mai vulnerabili sunt romii, estimaţi la două milioane de organizaţiile neguvernamentale, reprezentând 10 la sută din populaţie.

Cu acest program, familiile în dificultate, rome sau nu, primesc tichete sociale în valoare de 12 euro pe lună pentru a cumpăra haine sau hrană în schimbul unei prezenţe zilnice la şcoală a copilului lor.

Alte articole

Exercițiu pentru tragerea la sorți. Cu cine va juca România în preliminariile Campionatului Mondial!

Condițiile Austriei pentru aderarea completă la Schengen a României. ”Preocupările noastre sunt luate în serios”

În prezent, 1.400 de copii sunt şcolarizaţi graţie programului „Fiecare copil la grădiniţă” în 20 de localităţi dintre care 174 la Araci, majoritatea romi.

Ovidiu Rom, care finanţează proiectul graţie unor donaţii, a promis să desfăşoare acest experiment timp de 20 de ani, pentru a insufla schimbarea în profunzime.

Fondatorii săi, Maria Gheorghiu, specialistă româncă în domeniul educaţiei, şi Leslie Hawke, o americancă venită în România în 2001 benevol, speră să extindă proiectul în toată ţara.

Organizaţia neguvernamentală organizează formări pentru educatori, iar părinţii participă o dată pe lună la o activitate comună la şcoală.

„Când am venit aici, o colegă dintr-un alt oraş mi-a spus: vei vedea, romii nu sunt interesaţi de şcoală. Dar dimpotrivă, părinţii mă ajută atât cât pot”, susţine Iuliana Pargaru, învăţătoare.

„Nu este o tradiţie romă să nu vină la şcoală. Aici este o problemă socio-economică”, însoţită de neîncrederea într-o lume care nu a primit bine niciodată această minoritate estimată la două milioane de persoane, susţine Dullo.

La Araci şi în satul vecin Hetea, majoritatea copiilor locuiesc în case construite din lemn, unele dintre ele acoperite cu o simplă folie de plastic în loc de acoperiş, fără apă curentă sau instalaţii sanitare.

Abel şi Costel, doi băieţi care merg la grădiniţă, trăiesc într-o singură cameră, vopsită în galben şi decorată cu ghirlande florale, împreună cu cei doi fraţi ai lor şi cu părinţii.

În cursul dimineţii, ei îşi fac toaleta sumar într-un lighean cu apă. Mama lor, Aurica Koskodar, trebuie să stea la coadă la sursă de mai multe ori pe zi pentru a-l umple.

Aurica şi soţul ei supravieţuiesc din mici activităţi prestate vara şi din ajutorul social, la fel ca cele 1.600 de persoane din totalul de 4.000 de locuitori ai comunei.

„În timpul comunismului mulţi lucrau la cooperativa agricolă, dar acum nu mai este de lucru aici. Totuşi, romii sunt muncitori”, susţine Denes Balazs, asistent social al satului.

Mulţi părinţi romi sunt analfabeţi sau au părăsit prematur şcoala. Doar 3 la sută dintre romi ajung la nivelul liceului, potrivit Ministerului Educaţiei.

Dar la Ataci, contrar prejudecăţilor răspândite în România, numeroşi săteni nu cred în fatalitatea eşecului.

Cu 190 de copii în grădiniţe faţă de 89 în 2010 şi o prezenţă zilnică de 94 la sută, „se demonstrează că este posibil, că fiecare copil poate să reuşească”, a declarat Dullo, care predă la şcoală de 20 de ani. Rezultatele pozitive se fac deja resimţite în ciclul primar.

„Graţie grădiniţei, avem copii care ştiu să ţină în mână un stilou, să scrie şi care au avut ocazia să se familiarizeze cu cărţile”, adaugă Dullo.

„De când merg la grădiniţă sunt mai educaţi, recită poezii. Sper că vor avea o viaţă mai bună decât a noastră”, susţine Aurica Koskodar.

„Nu poţi construi o casă fără fundaţie. Grădiniţa este fundaţia. Dacă toţi copiii au aceleaşi oportunităţi încă de la început, şansele de reuşită şcolară cresc”, explică Maria Gheorghiu de la Ovidiu Rom.

„În sudul Statelor Unite, de unde vin eu, auzeam adeseori spunându-se că negrii nu vor să meargă la şcoală, dar astăzi avem un preşedinte afroamerican care a mers la Harvard”, subliniază ambasadorul american la Bucureşti, Mark Gitenstein, insistând asupra necesităţii unui efort major pentru educaţie. „Cred că România va avea într-o zi un preşedinte rom”.