Doctorul american Julie Gilchrist, pediatru şi epidemiolog, atrage atenţia că în SUA mor înecate 3.800 de persoane în fiecare an, în timp ce alte 5.800 de persoane suferă accidentări cu urmări grave în timpul înotului în piscine, bazine, parcuri acvatice, incluzând probleme de memorie, dificultăţi de învăţare etc. Tocmai de aceea, mai ales dacă este vorba despre copii, piscinele ar trebui să aibă personal de supraveghere calificat să acorde primul ajutor la nevoie. Bineînţeles, dincolo de cazurile grave, cum este înecul sau accidentările grave rezultate în urma loviturilor, există şi alte probleme de sănătate care apar adesea fără să realizăm ca apa din piscină este cauza principală.
Citeşte şi Un urs face baie la piscină la fel ca un om. Se aruncă în apă ca un înotător profesionist VIDEO
Infecţii ale urechii şi „inamicul rezistent”, bacilul piocianic
Infecţiile urechii apar, de exemplu, din cauza germenilor din apă şi sunt mai frecvente la persoanele predispuse la alergii, în cazul copiilor dar şi persoanelor mai în vârstă sau al celor cu ten gras ori uscat. Alţi germeni întâlniţi des în apa din bazine sunt şi ciupercile, dar şi alte bacteriii, precum pneumococi, streptococci sau bacilli, germeni care se localizează la rădăcina firelor de păr de la intrarea în ureche.
O bacterie periculoasă, care apare în apa tratată necorespunzător, este pseudomonas aeruginosa sau bacilul piocianic şi poate determina o mare varietate de infecţii. Frecvent sunt întâlnite infecţiile pielii şi boala numită „otita înotătorului”. Bacteria se dezvoltă cel mai bine în mediul cald şi umed, cum sunt şi piscinele, mai ales cele cu apă caldă. Uneori, această bacterie este rezistentă în apa caldă şi la produsele de dezinfectat. Infecţia se poate manifesta sub forma unor erupţii pe piele, cunoscută sub denumirea de „foliculita băii fierbinţi”, conform sfatulmedicului.ro. Pentru a evita problemele de acest gen, puteţi folosi dopuri de urechi atunci când înotaţi, apoi este bine vă ştergeţi temeinic urechile cu un prosop curat, personal, pe care să nu-l folosească şi alte persoane.
Cât adevăr există în regula fără înot după o masă copioasă
O altă problemă care are mai degrabă caracteristicile unui sfat din folclor, se referă la regula conform căreia trebuie să aştepţi măcar 30 de minute înainte de a înota. Conform unor studii realizate în acest sens, regula nu ar fi de ignorat. Revista americană „Medicine, Science and the Law” nota în 2011 că persoanele care înoată cu stocul plin sunt mai predispuse înecului în comparaţie cu cei care nu au mâncat înainte de a intra în apă. Pentru a ajunge la această concluzie, au fost analizate rezultatele a 536 autopsii ale unor persoane decedate prin înec. După ce au împărţit decedaţii în două categorii, cei care aveau încă mâncare nedigerată în stomac la momentul decesului şi cei care nu aveau, s-a observat că 80% din cei care muriseră înecaţi prezentau resturi de mâncare în stomac. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că circulaţia sangvină se intensifică în zona abdominală după ce o persoană a mâncat, ceea ce duce la o senzaţie de slăbiciune, oboseală şi ameţeală, stare care ar putea să stea la baza multora dintre cazurile de înec accidental.
Citeşte şi Doi IEPURAŞI PLAYBOY le-au luat minţile bărbaţilor la o piscină de fiţe VIDEO
Cum ne afectează urina din piscină
Urinatul în piscină denotă nu numai lipsa de educaţie, ci şi ignoranţă legată de anumite complicaţii medicale care pot să apară în urma înghiţirii de apă contaminată cu urină. În urma unui sondaj recent, citat de postul de televiziune CNN, 17% din adulţi au admis că urinează în pscine sau parcuri acvatice. Problema este că nitrogenul din urină se combină cu dezinfectantul folosit în mod normal în piscine, clorul, şi astfel rezultă o substanţă chimică diferită, cloramina, după cum a explicat epidemiologul Michele Hlavsa pentru CNN. În primul rând, cloramina anulează efectul dezinfectant al clorului, care ar trebui să distrugă agenţi patogeni precum E. coli, salmonela etc. În al doilea rând, irită căile respiratorii şi mai ales ochii, care devin roşii. Pentru că transpiraţia şi multe produse de îngrijire personală conţin nitrogen, este bine să faceţi duş şi înainte de a intra în apă, nu numai după ce ieşiţi. Duşul înainte de a intra în apă previne formarea „păcătoasei” cloramine.