Bunica făcea dulceață din tot ce-i aduceam din larga grădină (și de dincolo de ea, din buza grădinii). Veneau, pe rând, cireșele și vișinele, zmeura și căpșunile, afinele și murele, coacăzele („gard viu” în partea dinspre casă a grădinii; din boabele lor pregătea bunica și-un vin de leac), socul și trandafirii, zarzărele și caisele, de nuci verzi și de măceșe, apoi… prunele mari, zise „băldane” și prunele albe mai mărunțele. Ce mai! – era raiul dulcețurilor, acolo, în casa de pe Valea Tazlăului! Mie mi-a rămas să fac… dulceață de amintiri! Ori.. după rețete „din amintire”. Cum e și aceasta a dulceții de coacăze.
La un kilogram de coacăze (roșii sau negre) ai trebuință de tot atâta zahăr tos, de jumtate de litru de apă (de fântână sau de izvor) și de o jumătate de lămâie.
Citește rețeta mai departe pe ANTENA SATELOR.