Acidul aristolochic, prezent în mod natural în plantele din familia aristolochiaceelor, un ingredient clasic în remediile pe bază de ierburi din Asia folosite pentru scăderea în greutate, vindecarea durerilor articulare sau boli ale stomacului, este potenţial cancerigen pentru om.
Virtuţile acestor plante au fost lăudate în întreaga lume de mii de ani pentru numeroase tratamente, dar cercetătorii ştiu de acum că pot cauza tulburări renale sau forme de cancer al sistemului urinar.
În Taiwan, unde studii recente au arătat că circa o treime din populaţie a ingerat acid aristolochic în cursul ultimilor ani, incidenţa formelor de cancer al sistemului urinar sau rinichilor este de patru ori mai ridicată decât în ţările occidentale unde întrebuinţarea acestor plante este mai redusă, indică cercetările publicate de Academia americană de ştiinţe.
Studiul a fost efectuat pe 151 de pacienţi din Taiwan afectaţi de cancer al sistemului urinar, dintre care 60% prezentau mutaţii ale ADN-ului specific legate de ingerarea de acid aristolochic.
Această plantă ‘a fost întrebuinţată în toate culturile lumii’ de foarte mult timp, a subliniat Arthur Grollman.
În anii 1950, acidul pe care-l conţine a fost identificat ca fiind cauza unei maladii renale numită nefropatia endemică balcanică de care sufereau locuitori din zonele rurale ale României (în judeţul Mehedinţi), Bosniei-Herţegovina, Bulgariei, Croaţiei şi Serbiei. Sătenii consumau frecvent seminţe ale plantei numite mărul lupului.
În zona de vest a României, planta respectivă este cunoscută sub denumirea mărul lupului, în sudul Moldovei – curcubeţică, iar pe malul Dunării – buruiană de remf.
În ultimul deceniu al secolului trecut, un tratament pentru scăderea în greutate conţinând acid aristolochic a fost contestat în Belgia, după apariţia unor cazuri de insuficienţă renală la femei.
În pofida interdicţiei din numeroase ţări de a consuma acest acid, răspândirea sa continuă, în special prin produsele vândute pe internet, avertizează Arthur Grollman. ‘Numeroase ţări l-au interzis, dar este în continuare disponibil pe internet. În realitate, în Statele Unite nu este interzis, ci numai importul său’, a mai menţionat cercetătorul american.