Doi avocaţi, ajung la munte şi sunt surprinşi de o furtună de zăpadă. Încercând să supravieţuiască, ajung în faţa unui conac şi încep să bată la uşă.
Când se deschide uşa, apare o blondă superbă care acceptă să îi găzduiască o seară, dar cu o condiţie.
– Trebuie să dormiţi în garaj. Soţul meu a decedat de curând şi nu s-ar cuveni să primesc în casă doi bărbaţi străini.
Cei doi acceptă condiţia foarte fericiţi că au unde să se adăpostească de furtună. Merg în garaj şi se culcă, iar la un moment dat, unul dintre ei spune că merge la baie să se uşureze.
A doua zi, cei doi avocaţi, pleacă dimineaţa devreme fără să o mai deranjeze pe blondă. Ajung ei la oraş şi după câteva luni, la biroul de avocatură pe care îl deţineau, vine un curier care îi dă o scrisoare unuia dintre ei.
Acesta citeşte scrisoarea şi îl întreabă pe prietenul său:
– Idiotule, când am fost la munte şi ne-am cazat la blondă, tu te-ai dus la toaletă sau la ea în cameră?
– La ea în cameră. Spune prietenul zâmbind.
– Şi te-ai recomandat cu numele meu?
– Aha, eu sunt însurat, tu burlac, era mai sigur aşa. Dar de ce întrebi?
– Nimic, stai liniştit.
– Spune omule, ai dat de necaz?
Cel care a primit scrisoarea, se aşază pe scaun şi spune:
– Nu, doar că tu eşti un mare prost. Blonda a avut un accident şi a murit. Iar pentru acea noapte de amor, mi-a lăsat mie toată averea ei!