La 3 noaptea, vine Ion acasă beat mort, înjurând, cu urme de bătălie. Se-mpleticeşte-n hol, varsă pe mochetă, mai dărâmă câteva obiecte neidentificate, pe câteva le sparge, ajunge cu fruntea-n uşa dormitorului, în cele din urmă cumva e-n pat şi adoarme. Dimineaţă, se trezeşte într-o atmosferă idilică. Prin geamul deschis se aud păsărelele, alături pe noptieră e o aspirină, miroase a curat. Se scoală buimac, pe oglindă bilet: „Scumpul meu, bună dimineaţa, ai micul dejun în bucătărie. Eu m-am dus la cumpărături. Sărutări, Lenuţa”.
Din ce în ce mai nedumerit, porneşte spre bucătărie. Peste tot e curăţenie desăvârşită, în hol arde o lumânare parfumată, nici urmă de vomă pe mochetă. În bucătărie, copilul îşi termină micul dejun, iar al lui, cu grijă, este pus la încălzit. Cu oarecare timiditate, Ion chestionează copilul:
– Ce s-a întâmplat de fapt azi-noapte, fiule?
– A, păi ai venit pe la 3 foarte beat.
– Şi?
– Ai vomat pe mochetă…
– Şi?!
– Ai spart vaza aia frumoasă de la bunica şi te-ai dat cu capul de uşa dormitorului…
– Şi?!!
– Şi pe urmă mama te-a târât în pat.
– Şi?!!!
– Şi a-nceput să te dezbrace, dar, când să-ţi desfacă pantalonii, tu ai zis: „Lasă-mă cucoană-n pace, că-s om însurat!”.