Filip pledează pentru introducerea în partid a regulii din management cunoscută sub numele de 4C: coerenţă, curaj, claritate şi considerare. Senatorul constată că în PDL este o lipsă de coerenţă care afectează orice organizaţie. „Natura conducerii afectează în primul rând organizaţia. Liderul se poate schimba, dar o organizaţie afectată în mod iremediabil de incoerenţă nu-şi mai poate reveni decât foarte greu (…) Nu este admisibil să promitem tot timpul că lucrurile se vor schimba în bine şi să nu facem nimic în acest sens”, scrie Filip.
Acesta critică în primul rând incoerenţa în planul acţiunii guvernamentale. „Nu este admisibil să spui că de la 1 iunie vei mări salariile, că se pot identifica resurse pentru ca oamenilor să li se reîntregească salariile şi apoi la câteva zile distanţă să afirmi cu nonşalanţă că nu a promis nimeni că salariile vor fi reîntregite. Să nu mai vorbim de toată afacerea Cupru Min, care sub „febra freneziei economice care se naşte din nou” nu mai este prezentată ca un succes, ci ca un eşec pe toate planurile”, susţine democrat-liberalul.
În ceea ce priveşte partidul, Filip argumentează că discuţiile despre formarea Mişcării Populare au creat o aşteptare în rândul opiniei publice, iar neîmplinirea acestei promisuni riscă să ducă la costuri politice. În al doilea rând, senatorul este nemulţumit de eşecul colaborării între PDL şi UNPR la alegerile locale din Bucureşti. „Răzgândirea excesivă denotă nu numai neseriozitate, ci şi incapacitatea de a lua decizii corecte. Dacă se decide în Bucureşti că se merge cu candidaţi comuni şi imediat se revine asupra deciziei, nu înseamnă că ne-am adaptat la un context imprevizibil. Înseamnă că decizia iniţială a fost calculată şi estimată greşit”, arată Filip.