Deodată, deşi pe jumătate adormită, ea simţi mângâierile lui. La început timide, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Apoi, mângâierile deveniseră mai îndrăzneţe. Mai mult, şi mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesaţ aşa cum se întâmpla… nu-şi aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani în urmă.
Senzaţii pe care le credea uitate se întorceau. Memoria sentimentelor era vie şi ea voia să răspundă la fel. Mângâierile se îngrămădeau, se repetau, el o învăluia, o întorcea. Acum era ca un vârtej de senzaţii de nedescris. Deodată… nimic. Absolut nimic!
– Ce s-a întâmplat? întreabă ea, surprinsă. Te rog, nu te opri, mai vreau!
– Shhhh… încercă el să o liniştească, gata, am terminat!
– Cum adică ai terminat?
– Gata, am găsit telecomanda, dormi liniştită!