În căutarea liniștii de la Ocean, vizitatorii se lovesc la orice pas de vânzătorii ambulanți. „No, gracias” („Nu, mulțumesc”) devine un tic verbal pentru turiștii care încearcă să scape rapid de localnicii care oferă de toate: de la apă și bere, la fructe de mare și chiar masaje erotice.
Catarina își face veacul pe plajă, unde vinde brățări hand-made ieftine: 20 de pesos (puțin peste un dolar –n.r.) fiecare. „Uneori mă dor mâinile câte 2 zile de la atâta împletit”, mărturisește femeia de 60 de ani, căreia abia acum încep să-i apară primele fire albe. „Suntem săraci și vindem și noi ce putem. Oricum, acum nu merge prea bine, că nu e sezon”, continuă femeia, care zilnic îl ia după ea și pe Anthony, nepotul de trei ani.
Pe plaja din Acapulco, ce se întinde pe kilometri întregi, e o lume a contrastelor. Poți admira învolburatul Pacific de pe șezlongurile albe, așezate ordonat în fața hotelurilor de lux, sau de la o masă de plastic cu două scaune, bine înfipte în nisip ca să nu le ia apa. Deși pare mai rudimentar, acesta este stilul mexican, asezonat cu o găleată plină de gheață și sticle de bere, care să-ți potolească setea. Există multe porțiuni de plajă abandonate în fața unor baruri care seara adună abia câteva zeci de petrecăreți.
„În timpul săptămânii, nu prea e lume”, se scuză Ivan, chelner la unul din barurile de pe plajă. „Oamenii încep să vină la sfârșit de săptămână”, îmi spune în timp ce revin la strada principală.
Potrivit oficialilor din statul Guerrero, rata de ocupare a hotelurilor din Acapulco a scăzut considerabil în ultimii ani, un lucru dramatic pentru un oraș a cărui supraviețuire depinde în proporție de 80% de turism. Fără îndoială, violența care a crescut exponențial în ultimii șase ani este un factor determinant.
Pe Avenida Costera, un fel de Bulevardul Mamaia de la noi, pe lângă celebrele taxiuri „broscuță”, trec frecvent mașini de teren pe platformele cărora stau în picioare soldați înarmați până în dinți. Asta îți reamintește în permanență că Acapulco e unul dintre cele mai periculoase orașe ale Mexicului, în care răfuielile între forțele de ordine și carteluri de droguri sunt la ordinea zilei. Mai exact, frumosul oraș-port este unul dintre cele mai periculoase urbe din lume, unde doar anul trecut au fost uciși peste 500 de oameni. „Răfuielile nu ajung niciodată aici, pe Costera, se întâmplă mai la periferie”, încearcă să mă liniștească un localnic pe care am îndrăznit să-l întreb despre prezența masivă a armatei.
Oamenii de rând sunt conștienți de pericolul din oraș, însă încearcă din răsputeri să nu alunge turiștii. Recent ieșit din aeroport, l-am întrebat pe taximetrist de ce patrulează militarii pe străzi. „E o convenție de mineri, aici, lângă aeroport”, spune foarte încrezător bărbatul, care, cu siguranță, servise același text și altor turiști.
În ciuda faimei pe care și-a câștigat-o în ultimii ani, Acapulco continuă să fie o destinație de top a Mexicului. Bineînțeles, violența, dar și infrastructura învechită o aruncă într-un con de umbră, lăsând alte stațiuni faimoase, precum Cancun sau Los Cabos, să strălucească. Însă sunt priveliști și locuri care fac din Acapulco o destinație perfectă de vacanță. Spre exemplu, spectacolul de la Quebrada, unde tineri temerari plonjează în ocean, spre deliciul turiștilor.
În fiecare zi, los clavadistas (așa cum sunt numiți) fac patru spectacole. Cel mai impresionant este ultimul, de la ora 22.30, când tinerii sar în apă cu câte o torță în fiecare mână. Biletul la un asemenea spectacol este unul modic, 40 de pesos (2 dolari și jumătate).
Pentru amatorii de adrenalină, valurile înalte ale Pacificului reprezintă o provocare, așa că adesea vezi tineri care se aventurează în apă cu placa de surf. Spre deosebire de alte stațiuni mexicane, sporturile nautice și distracții pe apă sunt mult mai ieftine. Spre exemplu, o ședință de scuba diving, care include o plimbare cu barca de trei ore, snorkeling și scufundări pe fundul Oceanului, costă un rezonabil 500 de pesos (aproximativ 120 de lei – n.r.).
Prin prețuri acceptabile și amabilitate, Acapulco vrea să-și recâștige turiștii, de care are atât de multă nevoie ca să supraviețuiască și să redevină stațiunea-vedetă de pe vremuri.