Agonia Omayrei Sanchez. Francezul Frank Fournier este autorul fotografiei „The Agony of Omayra Sánchez” (Agonia Omayrei Sanchez). Fetiţa de 13 ani a fost prinsă de un torent de apă şi cenuşă, în urma erupţiei vulcanului Nevado del Ruiz, din localitatea Armero, Columbia în 1985. Din cauza compoziţiei speciale a torentului, o mare parte dintre cei prinşi între dărâmături au fost practic cimentaţi de solul vulcanic închegat.
Amestecul de lavă, noroi, resturi de lemn s-a solidificat, astfel încât atunci când au sosit echipele de intervenție, Omayra era ca și zidită de la mijloc în jos. Aceștia au încercat să o elibereze în diverse moduri, dar nimeni nu și-a dat seama că fetita avea nevoie de o simplă motopompă. Autoritățile au plecat promițând ca vor reveni cu echipamente de care aveau nevoie.
Fetița a așteptat să fie salvată 3 zile în apa care îi ajungea la nivelul gâtului. Între timp, televiziunea columbiană a ajuns la locul dezastrului și au început să filmeze oamenii afectați și în mod special pe Omayra. Tot după ceva timp au ajuns și mai mulți jurnaliști de la posturile de televiziune columbiene, fotografi și mai mulți medici. Toți aceștia nu au putut face altceva decât să o ajute pe fetiță să reziste cu încurajări și cu încercarea de a-i oferi puțin confort, absolut imposibil în situația în care aceasta se afișa.
Jurnaliști de la o televiziune columbiană s-au strâns în jurul ei și au filmat încontinuu, astfel s-a transmis pentru prima dată moartea unui om în direct. Totuși aceștia nu mai doresc să vorbească despre acest eveniment având o jenă imensă din cauză că au filmat-o pe micuță fără însă a o putea salva. Fetița se plângea mai mult în ultimele ei clipe de faptul că nu a mai apucat să meargă la școală. „Trebuie să mă scoateți de urgență de aici pentru că deja sunt două zile de când nu m-am mai dus la școală și am rămas în urmă cu temele…„, spunea fata. Filmarea care a fost transmisă în direct în întreaga lume o surprindea pe fată într-un moment critic. Era foarte clar că aceasta nu mai putea fi salvată, apa îi ajungea până la bărbie și cu un glas stins aceasta a transmis mamei sale, tatălui și fraților cât de mult îi iubește și își lua chiar rămas bun de la aceștia. Ceea ce avea să urmeze s-a întâmplat. Autoritățile nu au putut interveni în timp util, iar decesul micuței s-a produs din cauza hipotermiei.
„Atunci când am descoperit-o, pe la 6,30 dimineața, ea fusese deja filmată de televiziunea columbiană. Mi-a surâs. Am incercat sa fac treaba cât mai simplu posibil, să spun o poveste, să traduc o violență. De trei ori am vrut să opresc totul„, a spus Frank Fournier.
Fotograful spunea că oamenii nu ar fi dat importanţă catastrofei din Columbia, nu ar fi avut dimensiunea morţii a 20.000 de oameni şi nu ar fi pus problema metodelor prin care autorităţile de la Bogota au gestionat criza. Această întâmplare a marcat un moment de cotitură în istoria presei. Chiar dacă fotograful Frank Fournier a insistat să sublinieze că fără fotografia lui nimănui nu i-ar fi păsat de această moarte, oamenii nu ar fi dat importanță catastrofei din Columbia și nu ar fi pus problema metodelor prin care autoritățile de la Bogota au gestionat criza, nimic nu avea cum să justifice fotografierea sau filmarea în direct a unei persoane care moare.
Frank Fournier este fotograful care a surprins-o pe micuța columbiană în această ipostază dramatică și a fotografiat-o inclusiv în momentul în care trecea în neființă. Fotografia sa capturată chiar înaintea morții sale, denumită ulterior „Tragedy of Omayra Sanchez „, a câștigat premiul Pulitzer la categoria fotojurnalism.
Copilul din Sudan. Fotograful sud-african Kevin Carter s-a sinucis la scurt timp după ce a primit premiul Pulitzer pentru această fotografie, în 1994. Povestea cutremurătoare a foametei din Sudan din 1993 a ajuns de notorietate după moartea fotografului, care nu a mai putut suporta implicaţiile psihologice ale faptei sale.
Imaginile groaznice surprinse de grupul de fotografi din care Carter făcea parte şi care îşi riscau viaţa pentru a dezvălui faţa nevăzută a apartheid-ului din Africa de Sud l-au bântuit pe acesta până a cedat.
Dacă în 1993 toată lumea credea că e vorba de o fetiţă, investigaţia a demonstrat că era vorba de fapt de un băiat, pe nume Kong Nyong. Acesta a supravieţuit foametei din 1993. Din păcate, însă, Kong Nyong a murit în 2008, de febra galbenă.
Tatăl copilului a povestit că ştia de faima pe care acea fotografie a căpătat-o în întreaga lume.
Puterea unui singur om (The power of one). Această fotografie, intitulată „The power of one” (puterea unui singur om, trad. ad literam, n.red) a fost făcută în 2006, când autorităţile israeliene au ordonat evacuarea mai multor aşezări ilegale de pe teritoriul ţării.
Evacuarea s-a lăsat cu lupte violente între forţele de ordine şi colonişti, iar fotograful Oded Balilty a imortalizat câteva momente critice. Ca şi alte fotografii din listă, publicarea acesteia a stârnit controverse aprinse.
Până şi fata de 16 ani care apare în fotografie, ţinând piept grupului de poliţişti a spus că poza nu face decât să aducă ruşine ţării.
Citeşte şi O fotografie realizată de un român, printre cele mai frumoase desemnate de National Geographic