Genialul Einstein a încheiat un „contract” ciudat de convieţuire cu prima lui consoartă, Mitza

Este vorba despre un „contract” foarte ciudat, în termeni duri impuşi de Albert Einstein primei sale soţii, Mileva Maric, mai mare decât el cu patru ani, cu care a fost coleg la Politehnică în Elveţia, la Zurich, unde studiau Fizica. Povestea lor de dragoste începe în 1897.

Din acel an şi până în 1903 există multe scrisori care arată că sentimentele de dragoste erau împărtăşite, scrisori ce au fost descoperite abia în 1987. Până atunci nu se ştia mai nimic despre Mileva, căreia i se spunea şi Mitza în familia ei sârbă, care trăia în Ungaria. Ea a preferat să îşi păstreze un profil discret ca soţie a genialului fizician, ajutându-l din umbră şi încercând să se ocupe mai mult de familie.

Mileva a eşuat de două ori să îşi ia examenul de absolvire a facultăţii, iar după cel de-al doilea eşec a trecut printr-o depresie. Era însărcinată. În iarna anului 1902 merge în vizită la părinţii ei, în Ungaria. A născut o fetiţă, Lieserl, despre care nu se ştie nici până astăzi ce soartă a avut. Naşterea a fost dificilă, iar Albert nu a fost atunci alături de soţia lui. A aflat despre eveniment dintr-o scrisoare trimisă de tatăl Milevei, care se opusese cu înverşunare planurilor lor de căsătorie. Lieserl a dispărut în scurt timp de la naştere şi nu există nici un fel de date că ar fi murit. Se crede că Mileva şi familia ei ar fi dat-o spre adopţie.

După toate acestea, Mileva şi Albert s-au căsătorit în anul următor, făcând o ceremonie civilă la Berna, în data de 6 ianuarie. În anul următor se naşte primul lor băiat, Hans Albert. La început entuziasmat de rolul de tată, lui Albert i-a pierit repede cheful de a face din acest rol unul principal şi s-a refugiat în studiu, lăsând greutăţile vieţii de familie pe umerii Milevei. Ea a acceptat totul cu resemnare.

Relaţia lor a început declinul în 1905. Mileva a picat din nou în depresie, Albert a încercat să o ajute şi să se ocupe şi el de copil, dar îl ţinea pe băiat pe genunchi în timp ce el era concentrat pe ecuaţiile sale. Iar în jur era o mizerie greu de închipuit. Totuşi, în 1910, pe 28 iulie, se naşte cel de-al doilea fiu al cuplului, Eduard. Pentru o vreme, relaţia lor a fost revigorată de naşterea copilului, apoi Mileva a recăzut în depresie, devenind şi geloasă pe femeile cu care flirta soţul ei.

În 1911, Einstein şi familia lui se mută la Praga, apoi ajung în Berlin, unde se afla şi o verişoară de-a lui Albert, Elsa, pe care Mileva era geloasă, dar nu fără temei, pentru că Albert s-a căsătorit cu ea după ce a divorţat de Mileva. Elsa a fost de fapt femeia care le-a distrus căsnicia. 

În 1916, când erau deja înstrăinaţi, soţii vorbesc pentru prima oară de divorţ, dar convin totuşi să  rămână împreună „pentru copii”. Albert este însă cel care îi pune Milevei nişte condiţii dintre cele mai ciudate, tiranice,  pentru a menţine aparenţa unei căsnicii.

Contractul civil de convieţuire în cuplu

Iată cum arată acest contract, intitulat simplu : „CONDIŢII”

A. Va trebui să ai grijă ca

1. Hainele mele să fie curăţate şi puse în ordine

2. Să mi se servească în fiecare zi cele trei mese principale în camera mea

3. Dormitorul şi camera mea de studiu să fie menţinute curate şi ordonate şi că în special biroul meu este numai pentru uzul meu personal

B. Vei renunţa la orice fel de relaţie persoanlă cu mine, aceasta nefiind deloc necesară, din motive sociale

1. Nu trebuie să stau mereu în casă cu tine.

2. Nu trebuie să călătoresc cu tine.

C. Te vei supune următoarelor condiţii în relaţia ta cu mine:

1. Să nu te aştepţi la lucruri intime cu mine şi nici să mă forţezi să fac aşa ceva.

2. Nu vei vorbi cu mine dacă eu îţi cer acest lucru.

3. Vei părăsi dormitorul sau biroul meu imediat dacă eu îţi voi cere asta.

D. Nu mă vei umili în faţa copiilor, prin comportament sau cuvinte.

În final, Albert îi promite Milevei că, dacă va respecta toate aceste condiţii, el se va purta ca un soţ „corect” cu ea, iar cu alte femei se va comporta ca şi „cu nişte străine”.

Mileva a acceptat la început condiţiile, dar i-a fost tot mai greu şi în 1919 au divorţat. După trei luni şi jumătate, Albert se căsătorea cu verişoara lui, Elsa, nepoata „unchiului bogat”, Rudolf Einstein şi a mătuşii sale, Fanny. Elsa era mai mare decât Albert cu 4 ani şi mai fusese căsătorită. Se spune că a fost o dragoste platonică între ei, ea fiind interesată de faimă, iar lui plăcându-i mâncărurile pe care ea i le gătea şi în felul în care conducea gospodăria, făcându-i astfel viaţa mai uşoară.

Unele dintre ciudăţeniile din viaţa lui Einstein care au ieşit la iveală datează chiar de la naşterea genialului fizician. Astfel, când mama lui, Pauline Einstein i-a văzut capul mare şi mai pronunţat la spate, a crezut că a născut un copil diform. Dar după câteva săptămâni, forma capului a revenit la normal. Numai forma, nu şi mărimea, Albert fiind un copil „gras şi cu capul mare”, după cum obişnuia să îl descrie bunica lui.

O altă curiozitate care a căpătat şi o denumire -„Sindromul Einstein” – a fost faptul că Albert a vorbit foarte greu. Abia la 9 ani era în stare să vorbească fluent. Până atunci „ţinea cuvintele în el”, inspirând profund pentru ca apoi să pronunţe frazele în cascadă. Părinţii au crezut că este retardat.  Când a vorbit pentru prima oară, a spus : „Supa aceasta este fierbinte!”. Uluiţi, dar şi bucuroşi, părinţii l-au întrebat de ce nu spusese asta niciodată, iar el le-a răspuns imediat şi simplu „pentru că până acum a fost în regulă”…

Einstein nu a luat examenul de admitere la facultate prima oară. A strălucit la Matematică şi secţiunea Ştiinţe, dar a picat probele la Geografie, Istorie, limbi străine şi alte materii asemănătoare.