Franţa caută să ademenească nehotărâţii şi zăpăciţii la „votul cel mare”

Deşi cele mai recente sondaje de opinie arată că Francois Hollande are un avans bun faţă de Nicolas Sarkozy, candidatul socialist vrea să îi determine pe alegătorii nehotărâţi să iasă în primul rând la vot. Hollande crede că un absenteism masiv la votul de duminică nu l-ar avantaja. Din contră, i-ar servi lui Sarkozy.

Sondajele de opinie arată că francezii par mai degrabă înclinaţi să îi întoarcă spatele lui Nicolas Sarkozy după numai 5 ani de mandat. Dar în acelaşi timp, un sondaj realizat de OpinionWay-Fiducial, arată că există şi un număr îngrijorător de mare de alegători nehotărâţi 24%, precum şi de alegători care au afirmat că nu vor ieşi la vot, 26%.

Chiar şi cei care au realizat sondajele de opinie au afirmat că „niciodată nu au văzut o asemenea campanie electorală incertă”, după cum a afirmat purtătoarea de cuvânt a lui Nicolas Sarkozy, Nathalie Kosciusko-Morizet, pentru publicaţia Direct Matin, observând că „proporţia de alegători care s-ar putea răzgândi în ultimul moment este extrem de mare”.

Şi asta nu e tot. Sondajele mai arată că peste un sfert din alegători intenţionează să voteze candidaţi din „planul secund”, cum sunt extremistul de stânga Jean-Luc Melenchon, cel de centru Francois Bayrou sau reprezentanta „Verzilor”, Eva Jolie. Aici trebuie ţinut cont şi de faptul că aceştia s-ar putea răzgândi duminică.

Deocamdată, sondajele arată că Hollande ar avea un uşor avans faţă de Sarkozy -între 26% şi 29% din intenţiile de vot, fiind urmat de actualul preşedinte francez, care are între 24% şi 28% din intenţiile de vot. Urmează Marine Le Pen -între 14% şi 17%, Melenchon – între 12% şi 15% şi Bayrou – între 10% şi 12%.

 Cea mai mare rată de absenteism la vot, în alegerile prezidenţiale a fost în 2002, când 28,4% din alegători nu s-au prezentat la urne. Atunci, tatăl Marinei Le Pen, Jean-Marie Le Pen, o oferit o surpriză de mari proporţii, câştigând cel de-al doilea tur înainte de a pierde în faţa lui Jacques Chirac, în turul final.

 Acum, astfel de situaţii s-ar putea repeta în Franţa, unde şomajul a crescut pentru al 12-lea an consecutiv, iar economia ţării este afectată de criza financiară globală şi de problemele din zona euro. Populaţia este din ce în ce mai nemulţumită şi, evident, îşi îndreaptă acuzaţiile către putere. Astfel, Sarkozy le-a căzut francezilor oarecum în disgraţie, ei reproşându-i că nu şi-a respectat promisiunile făcute în campanie.

Acum, Hollande a promis că va echilibra balanţa bugetară până în 2017, taxându-i mai mult pe bogaţi şi că va crea mii de locuri de muncă. Hollande a câştigat destule puncte cu o campanie populistă, declarând că lumea finanţelor este „duşmanul” lui şi spunând că va propune impozite de 75% pentru veniturile de peste 1 milion de euro şi promiţând că va renegocia pactulm de austeritate fiscală al Uniunii Europene, în sensul ca acesta să se axeze pe creştere economică. El a mai promis că nu va fi aşa de „zgomotos” cum este Sarkozy şi că preşedinţia lui va fi „modestă”, cu „un preşedinte aflat în serviciul ţării sale, şi al ambiţiilor personale”.

Sarkozy i-a răspuns contracandidatului său socialist tot în campanie, invocând lipsa de experienţă în guvernare a acestuia şi încercând să îi sperie pe alegători că o eventuală victorie în alegeri a socialiştilor ar duce la o „mare criză de încredere” în rândul investitorilor şi ar destabiliza zona euro.