Testele efectuate au demonstrat că materialul absoarbe cu până la 50% mai multă lumină decât rivalele sale de pe piaţă. Materialul este creat din nanotuburi de carbon, goale la interior şi cu pereţi multipli, care sunt de circa 10.000 de ori mai subţiri decât firul de păr uman.
Tuburile se află la un unghi de 90 de grade faţă de materialul pe care îl îmbracă, pe care oamenii de ştiinţă de la NASA l-au asemănat cu o mochetă.
Se poate aplica pe orice fel de suprafaţă, inclusiv silicon, titaniu şi oţel inoxidabil – materialele cel mai des utilizate la instrumentele spaţiale.
Micile spaţii dintre tuburi colectează şi reţin lumina, pentru a preveni reflectarea acesteia de pe suprafaţa respectivă şi pe care cercetătorii doresc s-o măsoare.
Deoarece doar o mică fracţie de lumină se reflectă de pe înveliş, ochiul uman şi detectoarele sensibile percep materialul ca fiind negru.
Materialul ar putea fi folosit pentru sondele spaţiale care vor să detecteze cele mai îndepărtate surse de lumină din spaţiu. Cu cât materialul este mai negru, cu atât reflectă căldura mai bine, astfel că materialul poate fi folosit la răcirea aeronavelor.