Francezii şi belgienii, legiunea străină jihadistă a grupării Stat Islamic

Grupurile de luptă, așa-numitele ‘katiba’, sunt comandate de francezi, belgieni sau persoane originare din Maghreb care au o anumită autonomie, în special pentru organizarea de atentate în țările lor de origine, susțin experții.

‘Trebuie să repetăm’, afirmă Romain Caillet, cercetător și consultant în materie de chestiuni islamiste, că ‘niciun francez nu are mari responsabilități în cadrul SI; nu au competențele necesare pentru a urca în ierarhie, iar SI se teme de infiltrări’, declară el pentru AFP.

‘În schimb, unii francezi sunt mici cadre, respectiv cadre medii. Ar putea fi cinci, care răspund de ‘katiba’ sau de tabere de antrenament. Mai mulți dintre ei sunt cadre religioase, imami, deci nu au o influență foarte mare’, adaugă el.

În mai multe rânduri, SI a revendicat în Irak atacuri cu mașini sau camioane capcană comise de candidați la martiriu francezi sau belgieni, cel mai adesea asupra unor poziții ale armatei irakiene sau ale unor miliții auxiliare.

Alte articole

Cât câștigă un ospătar român în Franța. Salariul este foarte mare, față de România: „Bacșișul pentru luna august a fost de 500 de euro”

Producătorul de anvelope Michelin închide două fabrici din Franța și concediază 1.250 de persoane

Autoritățile franceze estimează la circa 600 numărul cetățenilor țării care au luptat alături de jihadiștii în Siria și Irak, din care 142 au murit, iar 250 s-au întors în Franța. Belgia evaluează la circa 300 numărul belgienilor prezenți la fața locului, din care 80 au murit.

Unul dintre ei, Abdelhamid Abaaoud, zis Abou Omar al-Baljiki (Belgianul), este unul dintre cei vizați de operațiunea poliției din primele ore ale dimineții de miercuri de la Saint-Denis. El este suspectat că ar fi ‘creierul’ atentatelor de la 13 noiembrie.

Abaaoud a apărut iarna trecută în Dabiq, revista de propagandă a SI în engleză. Pe patru pagini, el relatează că s-a deplasat în Belgia pentru a organiza o operațiune la care a renunțat după un raid al poliției belgiene și apoi a reușit să revină în Siria fără a fi reperat.

‘Au existat întotdeauna, iar asta se întâmplă încă de pe vremea taberelor Al-Qaida în Afganistan, grupări pe naționalități, pentru ca ei să se înțeleagă între ei și pentru a evita tensiunile’, susține Yves Trotignon, fost analist al serviciului de combatere a terorismului al DGSE. ‘Dar se poate spune că există acum un jihad francez: atentatele de la 13 noiembrie sunt punctul de întâlnire a jihadismului francez, care are o lungă istorie de peste 20 de ani, cu jihadismul global al SI’, a adăugat el.

SI este ‘o organizație cu un lanț operațional, un comandament, dar care lasă loc de inițiative locale’, precizează Trotignon. ‘Este întâlnirea între dorința organizației-mamă de a face ceva și rețelele locale, care se bazează pe propriile lor contacte și inițiative’, adaugă el.

Un veteran al mediilor jihadiste franceze, Fabien Clain, este cel care a înregistrat textul revendicării atacurilor care au însângerat Parisul vinerea trecută. Radicalizat la începutul anilor 2000, el a făcut mai mulți ani de închisoare în Franța înainte de a se alătura SI în Siria.

Pentru acest gen de acțiune desfășurată în străinătate, rețeaua nu funcționează ca o organizație constituită ‘ci mai degrabă ca o agregare de particule, constant în mișcare’, afirmă Yves Trotignon. ‘Există un lider și oameni care se asociază pentru o lovitură sau alta. Apoi organizația vine în spatele lor și își asumă totul dacă iese bine’, estimează fostul analist.

Pentru recrutare, filierele francofone se bazează în mare parte pe conexiuni personale, familiale și pe internet. ‘O dată ce primii voluntari francezi s-au stabilit în țară, probabil la începutul lui 2013, ei s-au organizat datorită rețelelor sociale pentru a-i face să vină din Franța pe cei interesați’, scrie centrul de reflecție american Jamestown într-un raport intitulat ‘Legiunea străină jihadistă franceză în Siria’.

În acest sens este menționat micul oraș Lunel, din sudul Franței, de unde în jur de 30 de persoane au plecat în Siria, la o populație de 25.000.