SFÂNTUL NICOLAE. Calatorii si echipajul isi pierdusera cumpatul si asteptau sa se inece, scrie crestinortodox.ro. Nicolae, insa, ingenuncheat, se ruga cu staruinta catre Domnul si, iata!, minunea s-a intamplat. Vanturile au incetat si marea indata s-a linistit. Insa un marinar care era la catarg, a alunecat si a cazut pe punte mort. Toti s-au mahnit ca s-a pierdut viata unui om. Dar prin rugaciunile puternice ale Sfantului, marinarul a inviat ca si cum s-ar fi trezit dintr-un somn adanc.
Citeşte şi Mesaje de Sfântul Nicolae pentru prieteni şi familie
Sfantul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, este sarbatorit pe 6 decembrie. A trait la sfarsitul secolului al III-lea, inceputul secolului al IV-lea. S-a nascut in localitatea Patara, in provincia Lichia, din partea asiatica a Turciei de astazi. Nicolae este unul dintre numele personale cele mai indragite si mai raspandite. El este format din cuvintele grecesti: nike – victorie, biruinta si laos – popor, si are intelesul de „om ce face parte dintr-un popor victorios”.
Nascut intr-o familie bogata, renunta la toata averea dupa moartea parintilor sai. Este ales sa conduca eparhia din Mira Lichiei. Primeste aceasta demnitate dupa ce Hristos i s-a aratat in vis, daruindu-i Evanghelia. A pastorit intr-o vreme cand invataturile gresite despre persoana lui Hristos erau primite de diverse persoane ca fiind adevarate. A participat in calitate de episcop la primul sinod ecumenic tinut la Niceea in anul 325, unde a fost condamnata erezia lui Arie, care sustinea ca Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Atat de puternic a argumentat Sfantul Nicolae si atat de incapatanat a fost Arie, incat, ingrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, viitorul sfant i-a dat ereticului o palma in cadrul sinodului. De la palma Sfantului Nicolae a ramas obiceiul ca, in ziua de 5 decembrie, celor neascultatori sa li se dea un bat in semn de avertisment.
Mentionam ca in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar. Batranii nostri spuneau ca Sfantul Nicolae are printre darurile sale si o joarda. Iar daca era pusa in apa si inflorea pana la Nasterea Domnului, insemna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a dat crenguta flori albe.
Sfantul Ierarh Nicolae
Nu se cunoaste anul in care Sfantul Nicolae a trecut la cele vesnice. Se crede ca a murit in perioada anilor 340-350, pe 6 decembrie.
Moastele Sfantului Nicolae
Moastele Sfantului Nicolae sunt prezente la Catedrala din Bari, in Italia, intr-o cripta din care izvoraste un lichid incolor, numit Mana sau Santa Mana. Potrivit traditiei, episcopul acestei eparhi amesteca acest lichid cu apa, il binecuvinteaza si-l imparte credinciosilor.
La biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti se afla o parte din mana Sfantului Nicolae.
Sfantul Nicolae-adevaratul Mos Craciun
Adevaratul Mos Craciun, cel din traditia Bisericii, este Sfantul Nicolae. El nu este un personaj mitologic. Mos Craciun imbracat in vesmant rosu, avand barba si calatorind cu ajutorul renilor, a fost inventat la inceputul secolului XX. Numele de Santa Claus (Mos Craciun) provine din termenul olandez Sinterkloos – Sfantul Nicolae.
Citeşte şi SFANTUL NICOLAE: NU oferiţi daruri negre, cravate, fulare sau mărgele de Moş Nicolae
Potrivit traditiei, Sfantul Nicolae este cel care a salvat trei fete de la prostitutie cu ajutorul unor pungi cu bani aruncate noaptea, pe fereastra casei in care ele locuiau. De atunci si pana in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfantului Nicolae (5 decembrie), cei dragi si in special copiii primesc daruri de la Sfantul Nicolae.
Sfantul Nicoale in credinta populara
Sfantul Nicolae se numeste in credinta populara San-Nicoara. El pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura. Cu privire la acest rost insemnat, iata ce scrie George Cosbuc:
„Soarele e pus de Dumnezeu sa lumineze pamantul, dar el, ingrozit de rautatile cate le vede pe pamant si satul de acelas drum vesnic, intr-una vrea sa fuga si sa scape de vederea pamantului. Asa cum umbla el de-a curmezisul peste pamant, de la rasarit spre sfintit, tot isi schimba drumul si fuge cu rasarirea, cand spre miaza-zi, cand spre miaza-noapte, ca, doara-doara va putea ajunge odata sa faca sfarsit pamantului si el sa stea sa se odihneasca pe cer si sa nu mai aiba de incunjurat pamantul. Iar sfarsitul pamantului va fi atunci cand soarele va ajunge sa rasara de la sfintit si sa sfinteasca la rasarit, adica tocmai intors de cum e astazi.
Dar Dumnezeu nu voeste lucrul acesta si de aceea a pus strajer la miaza-noapte pe San-Nicoara si la miaza-zi pe San-Toader, ca sa tie calea soarelui si sa-l abata din cale.
Viata Sfantului Nicolae
Si ci-ca primavara ajunge soarele in fuga lui pe la San-Toader si atunci ia cu el noua babe rele si aduce ploi si ninsori si prapadenii de vreme rea, ca doara-doara va scapa nevazut de San-Toader pe o vreme ca aceea. Si mai-mai sa-l scape San-Toader, caci soarele apuca sa fuga inainte ; dar atunci San-Toader, cu noua cai are sa se iea dupa soare si-l fugareste, il alearga sa-l prinda. Si fuge dupa soare treisprezece saptamani, si abia il ajunge colo departe-departe spre miaza-zi. Si cum il ajunge, il si intoarce dela miaza-zi spre rasarit.
Si se intoarce soarele si merge,merge spre rasarit, dar cand ajunge la locul lui cel oranduit de Dumnezeu, nu se astampara ci fuge inainte spre miaza-noapte, ca doara va putea fugi pe de cealalta parte. Si atunci ii iese in cale San-Nicoara si-l prinde, si-l trimite indarat. Si soarele iaras face ce a facut, si tot asa o pate intr-una cu San-Toader si cu San-Nicoara.
Dar odata si odata tot o sa scape el de pazitorii lui ; daca nu de San-Toader, dar de San-Nicoara tot o sa scape, ca San-Toader e tanar si are cai, dar San-Nicoara n-are cai si e batran”.
Minuni ale Sfantului Nicolae
Redam cateva minuni savariste de Sfantul Ierarh Nicolae : „Sfantul Nicolae, miscat de o sfanta dorire, a hotarat sa calatoreasca spre a se inchina la Sfintele Locuri. In timpul calatoriei pe mare, au inceput sa sufle vanturi foarte puternice si a izbucnit o furtuna cumplita. Calatorii si echipajul isi pierdusera cumpatul si asteptau sa se inece. Nicolae, insa, ingenuncheat, se ruga cu staruinta catre Domnul si, iata!, minunea s-a intamplat. Vanturile au incetat si marea indata s-a linistit. Insa un marinar care era la catarg, a alunecat si a cazut pe punte mort. Toti s-au mahnit ca s-a pierdut viata unui om. Dar prin rugaciunile puternice ale Sfantului, marinarul a inviat ca si cum s-ar fi trezit dintr-un somn adanc.
A izbavit si trei oameni de la moarte, fiind ei calomniati pe nedrept. Acesti oameni erau inchisi intr-o inchisoare din Constantinopol, si au aflat de hotararea omorarii lor, urmand ca a doua zi sa fie decapitati. Cand insa l-au chemat in ajutor pe Sfantul Nicolae – aducandu-si ei aminte de el, si stiind ca in Lichia Sfantul a scapat pe cei trei oameni care si ei urma sa fie omorati in chip nedrept – indata Sfantul Nicolae a ascultat cererea lor si s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavios. Pe eparh l-a mustrat pentru ca pe nedrept i-a parat pe cei trei nevinovati inaintea imparatului. Iar pe imparat l-a invatat ca nu cei trei condamnati de el erau vinovati si i-a spus ca numai din invidie au fost parati cum ca ar niste razvratiti vrednici de moarte. Asadar, prin aceasta vedenie i-a eliberat Sfantul de la condamnarea la moarte.
In Constantinopol traia un crestin evlavios si credincios, iubindu-l mult foarte pe cuviosul Parintele nostru Nicolae, si, in chip reciproc, si el era iubit de Parintele Nicolae. Acesta, asadar, voind odata sa calatoreasca in alt loc pentru o nevoie a sa, a mers mai intai la biserica Sfantului Nicolae si s-a rugat din adancul inimii. Apoi si-a salutat rudele si prietenii si s-a urcat in corabie. Pe la ceasul al noualea al noptii s-au sculat marinarii sa intoarca panzele corabiei, pentru ca se schimbase vantul. S-a sculat si acel prea evlavios om ca sa mearga afara pentru nevoia udului. Si pentru ca toti marinarii se ocupau sa intoarca panzele, crestinul acela s-a incurcat si s-a impiedicat (dupa se intampla uneori in asemenea situatii) si din greseala a fost aruncat in mare. Marinarii nu au putut sa mai faca nimic ca sa il traga pe om din mare. Pe de o parte, pentru ca era intuneric, iar pe de alta parte, pentru ca vantul sufla cu putere si impingea corabia cu viteza mare inainte. Pe urma, vazand aceasta marinarii au stat si au bocit, si au plans pentru moartea amara a acelui barbat.
Crestinul acela, dupa ce a cazut in mare asa cum era imbracat cu toate hainele sale, in timp ce se scufunda el in adancul marii, si-a amintit de Sfantul Nicolae si a zis in mintea sa: „Sfinte Nicolae, ajuta-mi!”. Facand aceasta strigare cu mintea – o, minune!, multe si de neinteles sunt minunile Tale, Doamne! – s-a aflat indata in casa sa. Si neintelegand aceasta, crestinul acela credea ca este inca in adancul marii. Incat si acolo mai striga, dar nu doar cu mintea, ci si cu glas: „Sfinte Nicolae, ajuta-mi!”. Atunci, vecinii, auzind strigatele lui, s-au sculat. La fel si oamenii casei sale s-au sculat si au aprins lumina. Dar si cei din afara auzind, au alergat si l-au vazut pe el in mijlocul casei sale strigand. Vedeau si ca curgea multa apa de mare din hainele pe care le purta. Pentru aceasta, din pricina uimirii si a neintelegerii, au ramas fara grai si tacuti, nestiind ce sa spuna. In timp ce crestinul acela striga: „Fratilor, ce este aceasta ce vad? Caci eu stiu foarte bine ca ieri pe la ceasul al noualea al zilei v-am salutat pe voi, pe toti, si m-am urcat in corabie. Si pentru ca sufla vant puternic, am ajunsesem destul de departe pe mare. Pe la straja a doua sau chiar a treia a noptii (adica pe la ceasul al noualea al noptii), am iesit pentru nevoia udului, si impiedicandu-ma de marinarii care intorceau panzele, am cazut in mare. Atunci l-am chemat pe Sfantul Nicolae in ajutor. Cum de acum ma gasesc aici nu stiu. Atunci voi sa imi spuneti ca eu sunt iesit din sine-mi si altul din altul am devenit”. Iar crestinii adunati acestea auzind, vazand si apa marii care curgea din hainele lui, s-au uimit peste masura, vorbind intre ei despre aceasta taina de neinteles a minunii. Dupa care s-au bucurat cu fratele salvat si au plans de bucurie pentru aceasta. Si mult timp au strigat „Doamne, miluieste!”. Iar crestinul acela, dezbracand hainele ude si imbracand altele, a mers la biserica Sfantului Nicolae. Si acolo a petrecut restul noptii, stand in genunchi, cu lacrimi, la icoana Sfantului, si rugandu-se, si multumiri aducand cu minunare si uimire.
Cand a venit vremea utreniei si s-a adunat popor in Biserica Sfantului dupa obicei, atunci s-a facut tuturor cunoscuta minunea Sfantului. Atunci mirosind acele miresme dulce-mirositoare si prea-mirositoare pe care le-a adus Sfantului acel crestin scapat de la inec, vazand ei si Biserica Sfantului, care era plina de lumina, se intrebau unul pe altul care sa fie pricina acestei intamplari. Si afland-o, s-au minunat cu totii, slavind pe Dumnezeu si multumind Sfantului Nicolae. Aceasta minune cu adevarat minunata si suprafireasca si fapta mareata a Sfantului, s-a raspandit in intreaga metropola a lui Constantin. A ajuns chiar si la urechile imparatului de atunci, precum si la ale Patriarhului. Atunci acestia l-au chemat pe acel crestin salvat de la moarte sa se infatiseze inaintea Sinodului. Care crestin, infatisandu-se inaintea tuturor, a istorisit cu indrazneala cum si in ce chip si cand i s-a intamplat lui minunea infricosatoare si neobisnuita. Pe care auzind-o cu totii au strigat cu glas mare: „Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!”. Dupa care, raspandind pretutindeni cuvantul despre minunea aceasta, s-au adunat crestinii in biserica Sfantului Nicolae si au facut litanie si priveghere, slavind si binecuvantand pe Dumnezeu si aducand multumire si acestui credincios tamaduitor si facator de minuni, Nicolae”. (Sfantul Nicodim Aghioritul, Sinaxarul celor 12 luni ale anului. Volumul I. Editura Dómos 2005)
Joia din cursul fiecarei saptamani este ziua pe care Biserica a inchinat-o cinstirii in mod deosebit celor 12 Apostoli si Sfantului Nicolae.
De Sfantul Nicolae peste 800 000 de romani isi sarbatoresc ziua numelui
Peste 800.000 de romani isi sarbatoresc onomastica de Sfantul Nicolae. Din totalul persoanelor care poarta aceste nume, aproape 538.500 sunt barbati (Nicolae, Niculai, Nicusor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoara), iar aproximativ 280.000 sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculita, Nicolina, Nicola)”.
Dintre aceste prenume, cel mai raspandit este Nicolae/ Nicolaie, apartinand unui numar de 353.415 barbati, urmat de Nicoleta, prenumele a 191.030 de femei.