Cristina s-a născut într-o familie numeroasă iar părinţii au abandonat-o la naştere. Când avea doar 7 luni, a ajuns în familia Toma, unde a crescut până la vârsta de 11 ani. Ea a fost luată într-un centru de plasament după ce asistentul maternal a fost diagnosticat cu hepatită C. Deşi analizele ulterioare au arătat că diagnosticul fusese pus greşit, femeia a luptat 3 ani fără succes pentru a o readuce pe Cristina în familia ei.
„Mi-au luat-o de langa mine, am batut la toate usile, n-au fost de acord sa mi-o dea. Îsi pusese speranta in mine ca o sa fie copilul meu. Ma intreba: mama, de ce nu ma iei, mami?”, spune cu lacrimi în ochi asistentul maternal.
Gestul extrem al Cristinei a venit după ce angajaţii de la Protecţia Copilului i-au luat telefonul mobil şi i-au interzis să-şi petreacă weekend-ul cu mama ei, deşi iniţial aprobaseră acest lucru. Cristina a fost găsită spânzurată în ncentrul de plasament, dusă de urgenţă la spital însă nu a supravieţuit.
„Pentru mine a fost o sora. Atunci cand fata s-a vazut fara telefon, nu putea sa ia legatura cu noi, a cazut in depresie”, a spus fiica asistentului maternal care a crescut-o pe fetiţă.
Uimitor este faptul că, deşi Cristina a spus clar în biletul de adio că sinuciderea ei este cauzată de faptul că a fost despărţită de mamă, specialiştii care o aveau în grijă spun acum că fata nu luase o hotărâre clară în acest sens.
„Pentru a schimba din nou mediul unui copil e nevoie de aceste analize complexe. Au fost perioade de timp in care copilul nu si-a dorit sa se intoarca la asistentul maternal”, a declatar Florin Stancu, director Direcţia Pentru protecţia Copilului Dolj.
Cristina a fost înmormântată lângă tatăl său adoptiv, aşa cum a cerut în biletul de adio lăsat singurei mame pe care a cunoscut-o.