MOTIVAREA INSTANŢEI. Dovada că soţii IOHANNIS au dobândit „cu rea-credinţă” casa din Sibiu

Instanta a facut publice considerentele deciziei civile irevocabile de respingere a recursului formulat de Klaus si Carmen Iohannis impotriva deciziei pronuntate in apel de judecatoarele Anamaria Ionescu si Manuela Bonciu, de la Tribunalul Brasov.

Este vorba despre hotararea de anulare a contractului de vanzare-cumparare nr. 924/01.06.1999, incheiat la notarul Radu Gabriel Bucsa, prin care Carmen Georgeta Johannis si Klaus Werner Johannis au cumparat de la Ioan Bastea (decedat) jumatate din imobilul din strada Nicolae Balcescu nr. 29, la parterul caruia se afla astazi spatiul comercial inchiriat, potrivit presei, pe zeci de mii de dolari anual, bancii Raiffeisen.

Instanta a constatat ca proprietatea a fost dobandita cu rea-credinta, in baza unui certificat de mostenitor emis – de acelasi notar si in aceeasi zi de 1 iunie 1999 – pe baza unor acte de stare civila despre care se stia ca sunt false si care au determinat instantele, in iunie 2005, sa anuleze si contractul de vanzare-cumparare prin care Klaus Iohannis si Carmen Iohannis au achizitionat imobilul din strada Gh. Magheru nr. 35.

CITEŞTE ŞI Klaus Iohannis vrea să conteste decizia prin care a pierdut o casă din centrul Sibiului

Alte articole

Klaus Iohannis, rămas pe dinafara șefiei Comisiei Europene, este pe cale să accepte funcția pe care inițial a refuzat-o

Klaus Iohannis, acuzat de înaltă trădare de un deputat român: ”Este încălcată Constituția”

Iata pasaje relevante din motivarea deciziei CA Brasov :

„In legatura cu criticile formulate de recurenti fata de solutionarea pe fond a cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub. nr. 924/01.06.1999, instanta constata ca nu sunt fondate.

Se sustine de catre recurenti ca actul subsecvent certificatului de mostenitor constatat nul prin decizia civila nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov ramasa irevocabila prin respingerea recursului, prin decizia civila nr. 310/30.06.2005 a Curtii de Apel Brasov, respectiv contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 924/01.06.1999, incheiat in aceeasi zi si de acelasi birou notarial ca si certificatul de mostenitor nr. 90/01.06.1999, trebuie validat, deoarece este vorba de o vanzare incheiata de terti cu buna-credinta, aparati de principiul validitatii aparentei de drept. Se arata ca nu s-a dovedit reaua-credinta a cumparatorilor cotei de ½ din imobil, prin urmare se prezuma buna lor credinta la momentul contractarii ce rezulta din imprejurari obiective de necontestat.

uInstanta de apel a retinut corect ca certificatul de mostenitor nr. 90/1999 a fost constatat nul pentru cauza ilicita si frauda la lege, motivul nulitatii absolute fiind redat expres in considerentele deciziei civile nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, retinuta cu putere de lucru judecat si in prezenta cauza. Astfel, din considerentele acestei decizii devenite irevocabila prin respingerea recursului rezulta ca instanta a constatat nulitatea certificatului de mostenitor nr. 90/1999 prin care Bastea Ioan, Lazurca Georgeta si Johannis Carmen dobandeau drepturi succesorale asupra celor doua imobile apartinand defunctilor Ghenea Maria si Ghenea Eliseu, pentru faptul ca ‘certificatul de mostenitor s-a emis cu incalcarea competentei teritoriale absolute si nu s-a bazat pe o relatie de rudenie intre ultimii doi defuncti, Ghenea Eliseu (Ghenea Ilisiu) si Bastea Nicolae, fiind incalcate norme legale imperative care reglementeaza devolutiunea succesorala’.

Cauza ilicita include frauda la lege cand actul juridic s-a incheiat cu nesocotirea unor norme imperative, in speta cele referitoare la devolutiunea succesorala – art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 citat in considerentele deciziei nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, respectiv, in lipsa actelor de stare civila pentru justificarea calitatii de mostenitor a lui Bastea Nicolae dupa Ghenea Eliseu, cat si cu incalcarea normelor imperative ale legii in materia competentei teritoriale a biroului notarial. Vanzarea lucrului altuia in cunostinta de cauza este nula absolut in virtutea cunoscutului adagiu clasic ‘fraus omnia corrumpit’ – ‘frauda corupe totul’. Este neindoielnic ca cerinta potrivit careia motivul determinant ilicit si imoral trebuie sa fie rodul scopurilor imediate ale ambelor parti sau cealalta parte sa fi cunoscut ori, dupa imprejurari, sa fi fost datoare sa cunoasca scopul mediat al celuilalt contractant, in cazul fraudei la lege. (…) Asadar, pentru a considera fondate motivele de recurs ale recurentilor inserate la punctul cinci din cererea initiala de recurs ce vizeaza solutionarea pe fond a cererii reclamantilor, este nevoie de reevaluarea starii de fapt si reaprecierea probelor, iar, dupa cum am aratat mai sus, (aceasta) nu se poate realiza in recurs.

Criticile invocate cu privire la fondul cauzei, ce tin de aplicarea si interpretarea principiului ocrotirii bunei-credinte a subdobanditorului, a validitatii aparentei de drept, nu se justifica fata de considerentele deciziei atacate si de probatoriul administrat”

CITEŞTE ŞI AICI INTEGRAL DECIZIA INSTANŢEI