Istoricul George G. Potra a murit

George G. Potra a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București în 1962, potrivit www.balcanii.ro. A făcut studii postuniversitare de științe politice (1980) și de ziaristică (1987).

Referent relații în cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1964-1967), a fost numit, apoi, director adjunct al Secretariatului Comisiei Naționale Române pentru UNESCO (1967-1969).

A fost comentator de politică externă și șef de secție la săptămânalul de politică externă ”Lumea” (1969-1973) și, mai târziu, redactor șef al ”Redacției publicațiilor pentru străinătate” (1979-1989).

După 1990, a ocupat funcția de redactor șef adjunct al cotidianului ”Meridian”, secțiile știință, literatură, artă (1992-1994), apoi a fost redactor șef al Editurii Enciclopedice (1994-1997) și director relații publice al Societății Profox (1997-1999).

Alte articole

Sever Mureșan, primul tenismam român membru ATP și important om de afaceri postdecembrist, a murit

Liderul Hezbollah care a criticat lipsa de forţă a Israelului, scriind pe X „sunteţi mai slabi decât o pânză de păianjen”, ucis după ce i-a explodat pagerul

A devenit consilier științific pe lângă Direcția Arhivelor Diplomatice din Ministerul Afacerilor Externe (2001), membru al Comisiei Naționale pentru Publicarea Documentelor Diplomatice (2002) și consilier personal al primului-ministru al Guvernului României (2002).

George G. Potra a fost coordonatorul Colecției de documente politico-diplomatice Nicolae Titulescu, sub egida Fundației Europene Titulescu.

A fost director executiv al Fundației Europene Titulescu (din 2002) și director științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale din România (din 2003).

A publicat circa 50 de volume, singur sau în colaborare: ediții de documente, monografii pe probleme de politică externă sau de istoria culturii, traduceri ale unor lucrări de antropologie, lucrări de istorie politico-diplomatică, ale unor volume dedicate războiului rece, serviciilor secrete, traduceri din literatura engleză, americană, franceză și rusă.

Activitatea sa susținută în domeniul cercetării i-a adus o largă recunoaștere, concretizată într-un mare număr de distincții.

A fost distins cu Premiul național de jurnalistică (1980), Premiul ”Ion Ghica” al Fundației Culturale ”Magazin Istoric” (1998) pentru lucrarea ”Constantin Vișoianu, Misiunile mele”; ”Appreciation Award” acordat de Doina Romanian American Society of Las Vegas, SUA (2002); Premiul ”I. C. Filitti” al Fundației Culturale ”Magazin Istoric” (2006) pentru lucrarea ”Pro și contra Titulescu”; Diploma de excelență a Fundației Europene Titulescu (2006); Diploma Honoris Causa oferită de Lega culturale per l’unita dei romeni nel mondo, Roma (2006); Premiul ”Take Ionescu” pentru lucrarea ”Organizarea instituțională a Ministerului Afacerilor Externe. Acte și documente” (1920-1947, vol. II), apărută în 2007; Premiul revistei ”Balcanii și Europa” (2012), Premiul ”Nicolae Titulescu” pentru Diplomație și Politologie, din partea Academiei Române și Marii Loji Naționale acordat în 2015, pentru lucrarea ”Titulescu — după 50 de ani din nou acasă” (2013).