Numele de băiat Ioan este poate cel mai comun nume, folosit in diferite forme in cele mai multe limbi. Compus din „Jahve” in forma sa scurta „Jo” si „hanan” (a avea mila), semnificatia numelui Ioan este „Jahve a avut mila”, „Dumnezeu este milos”. Numele este la origine o formula de multumire fata de o divinitate care a facut posibila nasterea unui copil, de aici semnificatia „dar de la Dumnezeu”.
Ioana este de asemenea un nume folosit in onomasticile romana si bulgareasca, de origine evreica insa. Alta interpretare este ca ar putea fi forma savanta a numelui Ion care reproduce, prin intermediul slavonei bisericesti, gr. „Ioannes”.
Ioana este un nume extrem de indragit de parintii romani, iar unul dintre motivele popularitatii lui este simbolistica, care in ebraica se traduce prin „binecuvantarea Domnului” sau „gratie”.
Nici rezonanta biblica nu lasa parintii indiferenti, fiind un derivat de la masculinul Ioan, purtat de Sfantul cu acelasi nume.
Fetele care poarta acest prenume sunt vesele, sociabile si inclinate spre romantism, avand o fire visatoare. Sunt foarte sensibile din punct de vedere emotional, acesta fiind si cea mai vulnerabila latura a firii lor. Cele care poarta acest prenume mai sunt strigate si sub numele de Oana sau Ana, scrie copilul.ro.
Despre etimologia acestui nume, specialiștii susțin:
„Se poate afirma ca Ion a fost si este inca cel mai raspindit si frecvent nume de persoana nu numai la romani, ci la toate popoarele europene (bineinteles, in forme specifice fiecarei limbi). Forma specific romaneasca Ion reproduce un vechi nume pers. ebr. Johanan; incadrat in bogata familie a teoforicelor frazeologice, acesta este format din /o-, abreviere normala si curenta pentru Jahve (—> Ilie) si vb. hanan „a face favoare, a avea mila” (de aici si foarte frecventul -» Ana). Semnificând „Jahve a avut mila, a facut favoare”, Johanan este la origine o formula de multumire adresata divinitatii care a favorizat nasterea unui copil mult asteptat de parinti.
Formele sub care este cunoscut astazi numele ebraic in diferitele limbi europene continua fie gr. Ioannes, fie pe cel latin Iohannes. Dupa cum atesta izvoarele grecesti, in care numele apare destul de frecvent, si cu larga raspindire, Ioannes era pronuntat in patru silabe, prima fiind scurta iar celelalte lungi (I-o-an-nes, iar apoi, prin inchiderea lui e, I-o-an-nis) ca o exceptie, este atestata o singura data pronuntarea in 3 silabe lungi; Iohannes, atestat in epigrafia crestina, devine in latina tirzie Ioannis, sub influenta pronuntiei grecesti.
In Apus, numele este rar pina in sec. 4, frecventa crescind continuu, mai ales dupa anul 1000. in orice caz, Ion face parte dintre putinele nume biblice care au devenit populare inainte de Reforma, cind este introdusa masiv in Occident onomastica biblica. La germani de ex., unde Iohannes este de multe secole cel mai popular si cel mai folosit nume de botez (sub nenumarate forme), uzul, excesiv chiar, a dus la schimbarea numelui in porecla (Groshans este folosit cu semnificatia „laudaros, fanfaron”, iar vb. hanseln „a-i zice cuiva Hans” are valoare depreciativa, insemnind de fapt „a lua in ris”).
O situatie oarecum asemanatoare o probeaza si expresia fr. „rester gros Jean, comme devant” — a ramine Ion ca mai inainte — sau in romana „sa vorbeasca si nea Ion, ca si el e om”.
Ilustrativa pentru frecventa numelui este o statistica efectuata pe baza registrelor de botez din Anglia pentru perioada 1550 — 1800 (intre 1550 — 1600 John era purtat de 22,5% din baieti, ocu-pind locul I; intre 1500—1750, John apare pe locul al,doilea, dupa Wil-liam, dar la mica diferenta de procente, dupa 1750, John revine pe primul loc, fiind purtat de 20% din cei inscrisi in registre).
Popularitatea de care se bucura acest nume a facut ca diferitele lui forme sa devina tipice pentru popoarele care le folosesc; Ivan a ajuns sa insemne „rus”, Janos „maghiar”, Ion „roman” etc.
Cu siguranta ca raspindirea lui Johanan se explica prin cultul deosebit de care s-au bucurat in toata Europa un numar impresionant de martiri sau sfinti cu acest nume (dupa diferite calendare, peste 70). Dintre cei general cunoscuti (exista si unii specifici unor anumite tari sau regiuni mai mici), cea mai mare popularitate o are Ion Botezatorul”
Cum se explica acest fapt si, in fond, frecventa impresionanta a acestui nume?
„Dupa cum s-a mai aratat in legatura si cu alte nume (-^Dumitru; Gheorghe; Ilie etc), biserica a introdus cultul martirilor si sfintilor pentru a-i inlocui si elimina pe vechii zei ai paginismului. Strins legate de viata materiala a omului si aparute intr-o perioada foarte veche a umanitatii, ca prime forme de cunoastere rudimentara a naturii, vechile credinte si practici pagine s-au pastrat si chiar au fost in parte acceptate de noua religie, modificarea fundamentala producindu-se mai ales la nivelul nomenclaturii (in loc de Zeus, Dumnezeu, martiri si sfinti in locul celorlalte divinitati etc, aceste modificari, care nu vizau esenta, producindu-se pe nesimtite si fara prea mare dificultate).
La toate acestea se adauga si faptul ca luna iunie este luna solstitiului de vara si ca marcheaza inceputul unui anotimp de o ctvirsitoare importanta pentru colectivitatile de agricultori. La romani, a opta luna a anului, dedicata Iunonei, sotia lui Iupiter, iunie era luna cresterii si a tineretii, dar si a norocului (la 24 iunie, romanii sarbatoreau pe zeita cea tare, Fortuna). La noi, sarbatoarea crestina a nasterii lui Ion Botezatorul coincide cu vechi datini pastrate pina aproape de zilele noastre din timpuri foarte vechi. Cea mai cunoscuta este desigur Dragaica, veche sarbatoare agricola pe care Dimitrie Cantemir o apropia de vechiul cult roman al zeitei Ceres. in Descrierea Moldovei, eruditul domnitor ne-a lasat o prima consemnare a obiceiului „in acest timp, cind incep a se coace semanaturile, se aduna la un loc toate fetele din mai multe sate, si alegind pe cea mai frumoasa si mai viguroasa, ii dau numele de Dragaica. Apoi, cu ea inainte, merg prin semanaturi si-i fac o cununa impletita din spice, i-o pun pe cap, o mai infrumuseteaza cu o multime de fisii de pinza de toate culorile si-i dau in mina cheile de la surele lor. Dragaica, in acest chip infrumusetata, cu bratele intinse si cu fundele expuse vintului, ca si cum ar zbura, se intoarce acasa, cintind si saltind…”. impletirea cununei de spice „cununa de Sinziene”, dupa un alt nume al sarbatorii, obicei intilnit si la alte popoare, are in unele regiuni si scopuri magice: se face „de ursit”, poate prezice lungimea vietii oamenilor etc. Pentru alte numeroase obiceiuri -+ Sinziana.
În calendarul popular romanesc mai apar si alte zile dedicate numelui Ion („van-ghelistul” Ion, rau de piatra; Ion fierbe piatra; Ion de toamna, tinut pentru friguri; Ion Milostivul, sarbatoare numita si „Zina lupului” sau „Gradinetele”, tinuta de frica lupilor, a serpilor). Importanta pe care aceste sarbatori au avut-o in viata spirituala a poporului nostru (paralelisme interesante apar si in alte regiuni ale Europei) este in masura sa explice in buna parte popularitatea si frecventa numelui Ion.
Dupa un obicei cunoscut, in multe limbi intreaga luna iunie poarta numele „Sfintului Ion”: Mes de San Gioan, San Gioan (San Giuvan — in dialectele italiene), Jehansmand (in dialectele germane), Ivanjski (in croata), mi feile Eoin (in irlandeza), Szent Jdnosho (in maghiara), Jannikun (in estona) etc, Lampadas (in sarda) pastreaza amintirea focurilor prin care era sarbatorit solstitiul de vara in nordul Africii (textele crestine din aceasta regiune atesta existenta unui ritual cu lumini in cinstea lui Ion Botezatorul, iar mai inainte, in cinstea lui Ceres). in limba romana, numele Ion a patruns in diferite perioade istorice, din diverse limbi, astfel explicindu-se existenta unor forme actuale destul de diferite unele de altele. in linii generale, numeroasele variante, forme si derivate care formeaza familia numelui Ion in onomastica noastra, pot fi populare sau culte”, mai precizează interpretare-nume.ro.