Plăcintă explică de ce a plâns în plen: M-au făcut urâtă, hoaţă, mamă denaturată

„Sunt om. Nu exista politicieni-roboti, nici oameni de afaceri roboti si nici mame robot. Suntem oameni si exista momente in viata cand simti ca nu mai poti, ca nimic nu are rost si ca, uneori, e chiar mai bine sa pui un punct, sa tragi o linie si sa recunosti ca te afli la capatul puterilor. Intr-o zi atat de tensionata ca aceea, eu asta am simtit. Nu am sa neg niciodata ca il apreciez pe Mihai Razvan Ungureanu pentru ceea ce a incercat sa faca. Cred insa ca mandatul lui a venit cumva si prea devreme si prea tarziu. Noi, PDL-ul, am uitat, prinsi in valtoarea guvernarii, ca suntem o echipa. Pentru ca am fost. Fiecare a actionat asa cum a crezut de cuviinta, ca intr-un organism ale carui molecule s-au dezintegrat, pierzand comunicarea, legatura si, mai ales, intelegerea. De aceea cabinetul lui Razvan Mihai Ungureanu mi s-a parut ca nu are nicio sansa „, a scris Plăcintă pe blogul presonal.

Senatoarea realatează mai apoi momentul cu Elena Udrea, fără să ezite să o ridice în slăvi pe şefa de la Bucureşti.

„La discuţia cu Elena Udrea am cedat. Emoţional. Elena este o persoana pe care o respect. Munceşte, nu se dă în lături, încasează cu eroism aş putea spune, merge mai departe. Personalitatea ei puternica are insa si un revers, pentru ca traim intr-o lume profund misogina care inca nu da femeilor dreptul la lidership cu adevarat. Reversul este ca a trebuit sa faca de multe ori de una singura treaba unei echipe intregi.  Iar noi, la Bucuresti, n-am putut creste lideri. Acest esec ne va costa pe termen lung mult mai mult decat un executiv picat la o motiune”, scrie Plăcintă.

Democrata-liberala se plânge de dezinformările din presă la adresa ei şi a familiei şi le reproşează colegilor că nu au sărit să o apere.

Alte articole

Elena Udrea, chemată din nou în instanță! ANAF vrea drepturi depline asupra bunurilor ei

Pronunţarea ÎCCJ asupra cererii de eliberare a Elenei Udrea, amânată pentru 12 decembrie

„Eu am trait dureros, pe pielea mea, dezinformarea si intoxicarea pe surse. (…) În spatiul public am inghitit prea mult si nimeni din echipa mea n-a iesit sa spuna, domnilor, eu o cunosc pe femeia aceasta, ii cunosc familia si stiu ce fel de om e. Nu. Nimeni. Din momentul in care Andrei a fost impuscat si apoi acuzat el insusi de tentativa de omor (despre paradoxul si absurditatea acestei povesti, inflamata de multa lume necuviincioasa, voi vorbi la timpul potrivit), pe profilul emotionant al baiatului de bani gata, derbedeu si rebel, eu am devenit paria partidului, buna doar de munca pe usa din dos. Comentatori fara valoare, dar cu voce puternica, m-au facut urata, hoata, mama denaturata (si nu vorbesc decat despre lucrurile pe care le suporta hartia), etc. Sotul meu, un chirurg de renume international, a fost suspectat de avansare pe pile in Bucuresti, in conditiile in care unui mare specialist i s-au inchis usile spitalelor. (…) Lucrurile acestea se aduna”, se descarcă Plăcintă.

Senatoare încheie apoteotic. „Am pierdut cumsecadenie, decenta si reflexul mainii intinse ca ajutor. Am fost acuzata ca m-am imbogatit de pe urma politicii, ori eu am pierdut enorm de cand am intrat in aceasta aventura a vietii mele. M-am simtit singura, izolata si pe nedrept acuzata. Eu, cand am plecat de la minister, am plecat in lacrimile sportivilor mari si ai sefilor de federatii. Nu stiu cati ministri au primit scrisori comune si publice de regret din partea celor ale caror probleme le-au gestionat. Cariera este vremelnica intotdeauna. Familia este durabila. Ma gandesc la familie, ma gandesc la tara, ma gandesc sa ne dea Dumnezeu gandul cel bun. Nu stiu ce voi face in continuare. Dar mi-am adus aminte de lucrurile importante. Asta e.”