„De asemenea, ne declarăm total dezamăgiți de decizia de ieri (27.01.2016) a Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS), prin care acest organism consultativ al MENCȘ a decis să transmită ministerului o propunere de metodologie de finanțare a universităților pentru anul 2016 ce nu ia în considerare niciun indicator de performanță, ci care ține cont în alocarea finanțării pentru instituțiile de învățământ superior din România de o ierarhizare a programelor de studii realizată în anul 2011, care a expirat, fiind valabilă doar până în anul universitar 2014-2015 (conform Hotărârii de Guvern nr. 789/2011), și considerăm această decizie drept un pas înapoi pentru învățământul superior românesc, nu un mijloc prin care sistemul educațional românesc poate să progreseze„, a transmis ANOSR într-un comunicat de presă.
„Deși de mai mulți ani se discută în mediul educațional românesc despre faptul că, pentru ca învățământul superior din țara noastră să progreseze și să recupereze, măcar parțial, din decalajul existent față de sistemele educaționale occidentale, universitățile ar trebui finanțate într-o măsură însemnată în funcție de performanțele pe care le au și de standardele de calitate pe care le îndeplinesc, s-au făcut foarte puține demersuri concrete în acest sens. De-a lungul timpului, CNFIS a propus constant, prin intermediul Rapoartelor privind starea învățământului superior românesc realizate anual de această structură, varianta alocării finanțării suplimentare a universităților (una dintre componentele bugetelor primite de universități de la bugetul de stat) în funcție de o serie de indicatori calitativi de performanță.
La începutul anului 2015 chiar s-a aprobat (prin OM 3185/11.02.2015) o metodologie de finanțare a universităților care prevedea acest lucru (alocarea finanțării suplimentare a universităților în funcție de o serie de indicatori de calitate), dar aceasta nu a avut niciun fel de efect, fiind abrogată 4 luni mai târziu, la presiunea universităților (prin OM 3888/22.06.2015), și înlocuită cu o metodologie similară cu cea din anii precedenți (și similară cu propunerea actuală a CNFIS de metodologie pentru finanțarea universităților în anul 2016), care prevedea utilizarea nu a unor indicatori calitativi transparenți pentru alocarea finanțării suplimentare a universităților, ci utilizarea, pentru a stabili această componentă a finanțării instituțiilor de învățământ superior, a ierarhizării programelor de studii realizată în anul 2011 (anul universitar 2014-2015 fiind ultimul an în care acea ierarhizare mai era valabilă, conform H. G. nr. 789/2011). În același timp, metodologia aprobată inițial în anul 2015, în luna februarie, cea care prevedea alocarea finanțării suplimentare a universităților din România în funcție de indicatori de calitate, a fost transformată într-un document aflat „în pilotare”, CNFIS asumându-și că va colecta de la universități în decursul anului 2015 datele necesare pentru calcularea respectivilor indicatori de calitate, va analiza impactul lor asupra finanțării universităților și va realiza un raport cu propuneri de corecții (dacă e cazul). Totuși, deși și-a asumat că va fi gata înainte de finalul anului 2015, din motive încă neînțelese, CNFIS nu a finalizat acest raport nici până în prezent, neexistând date publice cu privire la impactul pe care l-ar avea utilizarea acelor indicatori de calitate în procesul de finanțare a universităților din România.
Mai mult, deși, într-o ședință din luna decembrie 2015, CNFIS propunea, pentru alocarea finanțării suplimentare a universităților în anul 2016, utilizarea indicatorilor de calitate testați pe parcursul anului 2015, în ședința de ieri (27.01.2016) a acestei structuri s-a decis unanim, contrar tuturor pozițiilor anterioare avute de acest consiliu, că în anul 2016 nu trebuie acordată finanțarea suplimentară a universităților în funcție de indicatori calitativi, și s-a stabilit păstrarea unei stări de fapt care domină finanțarea instituțiilor de învățământ superior din România de mai mulți ani: alocarea de fonduri netransparent, exclusiv „din pixul” ministerului, adică alocarea finanțării suplimentare a universităților în funcție de o ierarhizare a programelor de studii realizată în anul 2011, ce a fost valabilă până în anul universitar 2014-2015, deci care în prezent nu mai este în vigoare și care nu mai reflectă realitatea actuală a sistemului. De menționat este faptul că în luna iunie 2015, prin OM 4234/25.06.2015, componența și conducerea CNFIS au fost modificate semnificativ, iar din această structură fac parte reprezentanți ai universităților din România, mulți dintre ei având funcții de conducere înalte.
Cum CNFIS este doar un organism consultativ al MENCȘ (conform art. 217 (1) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011), el doar propune ministerului o variantă a metodologiei de finanțare a universităților, iar ministerul nu este obligat să adopte această metodologie în aceeași formă. Întrucât decizia CNFIS este în contradicție cu principiile promovate de această structură în ultimii ani și pentru că varianta propusă de CNFIS, bazându-se pe o ierarhizare expirată a programelor de studii, ce nu mai este în vigoare, ar aduce un regres sau, cel mult, o stagnare a stării învățământului superior românesc, ANOSR solicită Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice să adopte o metodologie de finanțare a universităților care să țină cont de realitatea actuală din sistemul educațional românesc, care să stimuleze dezvoltarea instituțiilor de învățământ superior din România și prin care finanțarea acestora să se facă în funcție de impactul unor indicatori de calitate. Considerăm că în acest fel, încurajând universitățile să performeze și finanțându-le transparent după criterii coerente, sistemul educațional românesc va putea progresa cu adevărat.
Pentru că ne dorim ca gradul de satisfacere al intereselor studenților să se reflecte în modul în care sunt finanțate universitățile, ANOSR a formulat și transmis ministerului o serie de propuneri de indicatori de calitate de care să se țină cont în alocarea finanțării suplimentare a instituțiilor de învățământ superior, pornind de la indicatorii testați în anul 2015 și de la alte propuneri anterioare ale federației și ale CNFIS, dar neimplementate încă. Astfel, ne dorim ca universitățile să fie finanțate ținându-se cont de criterii precum: numărul de cadre didactice, tineret (de până în 35 de ani), activitățile de cercetare ale studenților, numărul de studenți străini, numărul de studenți și de cadre didactice care au participat în programe de mobilități, numărul de parteneriate internaționale, contribuția universității la fondul de burse, numărul de locuri de cazare, capacitatea de a integra și susține studenți proveniți din medii defavorizate, transparența de care dă dovadă universitatea prin calitatea și conținutul informațiilor furnizate prin intermediul propriilor site-uri”, se mai arată în comunicat.
„Este trist și foarte îngrijorător faptul că studenții sunt singurii actori din sistem care își doresc ca performanțele universităților să fie stimulate și recompensate și care militează pentru o finanțare transparentă și coerentă a acestora. Oricum bugetul educației este prea mic și insuficient pentru nevoile existente în sistem, așa că trebuie să ne asigurăm că măcar banii care există sunt distribuiți și utilizați cu folos, acolo unde este nevoie de ei. Decizia CNFIS de ieri ne-a șocat, fiind total în dezacord cu propunerile cu care ne-a obișnuit această structură în anii anteriori (când, într-adevăr, avea altă componență și altă conducere). De asemenea, suntem surprinși să observăm că marea majoritate a universităților din România nu își doresc să fie finanțate după performanțele pe care le au, preferând în continuare să se țină cont de o ierarhizare expirată și care nu mai are nicio legătură cu realitatea, precum și de criterii netransparente care pot favoriza alocarea de fonduri pe criterii preferențiale. Sperăm ca ministerul educației să dea dovadă de responsabilitate și să își asume o reformă reală a modului de finanțare a universităților, implementând o metodologie care să conțină indicatori clari, transparenți și care să măsoare performanța universităților. Acest lucru ar fi în favoarea dezvoltării și progresului sistemului educațional românesc și, bineînțeles, în avantajul direct al studenților, universitățile fiind stimulate să se preocupe mai mult de calitatea serviciilor pe care le oferă acestora, astfel încât să îndeplinească criteriile de performanță necesare obținerii unei finanțări suplimentare mai bune. Și nu pot să nu mă întreb: oare cine se teme de finanțarea pe baza performanțelor?” , susţine Vlad D. Cherecheș, președinte ANOSR.