Profesor în Comisia de Etică a UB, despre cazul lui Petre Tobă: „Plagiat masiv, intenţionat, cu complicităţi multiple”

Dumitru Sandu precizează că „fiind vorba de un plagiat rudimentar cu blocuri masive de text menținute ca atare, în cele mai multe cazuri, nu se mai pune problema de a vedea detalii legate de numarul de cuvinte/paragrafe/pagini plagiate. Miza analizei, dincolo de cazul Petre Tobă, este aceea de a fundamenta măsuri urgent necesare în domeniul politicii antiplagiat din România. O focalizare pe tipuri și strategii de plagiere poate fi de directă relevanță pentru astfel de politici în domeniul doctoratelor. Este ceea ce voi face în continuare”.

Citeşte şi: Ministrul Petre Tobă: Resping cu tărie acuzaţiile de PLAGIAT. Au fost spuse multe calomnii

Profesorul de la Facultatea de sociologie precizează, pe academia.edu, că în cazul tezei de doctorat a lui Petre Tobă sunt patru tipuri de plagiat, multe paragrafe și pagini preluate copy-paste, fără citare corectă, din lucrări publicate cu mai mulți ani înaintea tezei de doctorat a lui Petre Tobă.

„În afara acestui tip de situație mai apar, în teza PT, două categorii de practici de plagiere. Este cazul preluarii unor texte de pe internet, de pe site-uri de referate, spre exemplu, cu datele de elaborare și/sau punere în circulație nespecificate, fără autori. Deși este puțin probabil ca teza de doctorat PT sau referate care au stat la baza ei au ajuns sursă de inspirație pentru cei care au pus în circuit materiale nesemnate pe internet, o atitudine de prudentă este necesară. O a treia categorie de surse posibile de plagiere este formată din textele care apar și în lucrarea de doctorat a lui Ionel Tucmuruz, coleg cu PT.

Alte articole

Comisia de Etică a Academiei de Studii Economice (ASE) „l-a spălat” pe Mircea Geoană de acuzaţiile de plagiat: „Sistemul mai calcă încă o dată în picioare evidenţa”

FOTO Mircea Geoană şi-a plagiat teza de doctorat copiind rapoarte prezentate de Bill Clinton şi George W. Bush

Din analiza Emiliei Șercan rezultă că cele doua teze au similitutini de structură și texte identice, copiate, probabil, după o sursă comună. Nu am încercat să disting, în acest caz, cine de la cine a copiat pentru că situația este una complicată și poate fi rezolvată prin centrarea pe tipul de plagiat de maxima certitudine. Cei doi au avut același conducator de doctorat (generalul Anghel Andreescu) și, în plus, PT declară că a facut partea de cercetare împreună cu colegul menționat și, mai mult, că au „scris referatele împreună, umăr la umăr”. Ce înseamnă „împreună” și „umăr la umăr” pe două teze de doctorat diferite care ar fi trebuit, prin definiție, să fie lucrări personale? Variante de răspuns nu sunt foarte multe: fie unul dintre autori a copiat de la colegul cu care a lucrat „umăr la umăr”, fie ambii au apelat la aceeași sursă, fie pe anumite segmente autorul este același”, a continuat Dumitru Sandu.

Profesorul de la Facultatea de Sociologie arată că a reținut o singură pagină din teza de doctorat a lui Petre Tobă în care, într-un singur paragraf sunt făcute cinci citări precise și complete. Dumitru Sandu a descoperit, însă, o mare problemă.

„Singura mare problemă este că toate aceste citări nu aparțin autorului PT ci sunt preluate copy-paste din altă lucrare – ‘Cooperarea internațională judiciară și polițienească’ – publicată la Editura Sitech din Craiova în 2007 către Eduard Ștefan și Ligia Teodora Pintilie (constatare argumentată, iarăși, de Emilia Șercan). Cei doi autori sunt citați de mai multe ori în lucrare dar nicicum pentru ideile și citatele pe care aceștia le-au dat prin raportare la cele cinci lucrări puse în subsolul paginii 179. Avem de a face, clar, în acest caz, și în multele cazuri din teza PT, cu un plagiat de citare și interpretare. Este practic imposibil ca doi autori sau două grupări de autori (PT pe de o parte și Ștefan&Pintilie, pe de altă parte), lucrând separat, să citeze absolut la fel, până la detaliu de pagină, cinci lucrări , și să le interpreteze cu aceleași cuvinte pe o pagina întreagă. Constatarea cu detaliile menționate trimite la ideea că la pagina 179, și în toate cazurile similare din teză, avem de a face cu un plagiat intenționat. Practic, prin această procedură, autorul tezei de doctorat preia în detaliu un mod de interpretare și citare de la un alt autor și îl prezintă ca fiind propriu. Altfel spus, adoptă o practică exemplară pentru ceea ce legea 206/20064 definește explicit ca plagiat”.

Concluziile profesorului Sandu sunt că „teza de doctorat semnată de PT se înscrie, fără niciun dubiu, în grupa celor de de maximă gravitate în încălcarea bunelor practici de cercetare științifică”.

Mai mult, profesorul subliniază că „plagiatul din această teză este departe de a fi unul accidental, de greșeală prin omisiunea unor ghilimele. Este vorba de un plagiat intenționat realizat în baza unei strategii clar structurate.”

Pe lângă aceste aspecte, profesorul Dumitru Sandu observă că în lucrare apar alte forme de plagiat, mai greu identificabile: „provine din surse fară specificarea anului de publicare de pe internet”. În plus, „au fost menționate deja (Emilia Șercan) erorile grave de tehnică de citare cu deja celebrele trimiteri bibliografice la „Apud Stiglitz Joseph” și „Apud, Barry Buzan”, scrie DCnews.ro

„Există în lucrare , în afara plagiatului clar, masiv, după surse publicate înainte de 2010, și un plagiat mai greu de identificat prin faptul că provine din colaborarea „cot la cot” cu Ionel Tucmuruz (doctorant la același coordonator, generalul profesor Anghel Andreescu) sau din surse fară specificarea anului de publicare de pe internet.

Plagiatul din teza PT are și o condiționare dată de complicități prezente în mediul imediat în care a fost realizată și susținută lucrarea: identitatea paragrafelor de introducere din tezele Tucmuruz și PT cu greu putea trece neobservată de către coordonatorul comun al celor două doctorate; erorile din bibliografie, cu aceleași nume de autori odată corect notate si complet eronat in al doilea rând prin preluare mecanică din subsol de pagină fac foarte probabilă implicarea unor persoane diferite de autor (PT) în construirea aparatului tehnic al lucrării”, adaugă profesorul Sandu.