Într-o arhiva a fost descoperita o tiparitura veche, din preajma anului 1720, care reprezintă transpunerea unei predici a parintelui SP. Predica a aparut in „Foaie pentru minte, inima si literatura”, lucrare tiparita la Brasov in 1844, iar de acolo a ajuns in mediul online pe site-ul „Tiparituri romanesti”.
„Natura ma trage ca sa iubesc pe femeile, care sant frumoase, galante, blande, cinstite, de Dumnezeu tematoare si imbracate curat si cu gust, ca si un cal frumos. Insusiri ca acestea stiu eu cum trebue a fi respectate; asemenea stiu iubi pe femeile care se pricep bine la iconomia casei, care cunosc din cautatura barbatului vointa lui; Ei! atunci ne rade inima, cand barbatul venind acasa afla asfeliu de anger amabil, care pe el il netezeste cu albele sale mani, il saruta, il dragosteste si-i zice: Scumpul meu, unde ai amblat, ce ai facut, ce ai ispravit? – si alte cuvinte dulci ca zaharul. Daca insa el are acasa o durduita mornaitoare, o vechitura ca si un armariu ramas de la strabuni, o ursoaica bursucata, o mata sgarietoare si certareta, o pele de vezure, ce tot bombaie, mum, mum, mum, care tranteste usile una in sus, alta in jos, care si cand ese afara ia vatraiu ori cleste in mana si iar se arunca in unghet pe vatra, care-ti face o fizionomie de buhe insuflatoare de spaima, carea scoate supele si zamile tot din oala iadului, si cate toate de acestea unelte dracesti, eu nu le iubesc, iubeasca-le dracu, apoi le si duca”, povestea părintele enoriaşilor săi în anul 1720.