Înscrierea în clasele I şi pregătitoare: cu o ciocolată şi-un pachet de cafea

Îmbulzeala şi haosul de la înscrierile în clasele I şi pregătitoare au continuat şi luni, în faţa Colegiului Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti. Cu două zile înainte de încheierea primei faze de înscrieri din ultima etapă, nemulţumirea părinţilor a rămas la fel.

„Hai, dom’ne, după ce că am dus şi-o atenţie, mai trebuie să şi stau la coadă nu ştiu câte ore”, spune Călin, tatăl micuţei Andreea, care valsează veselă cu un Winnie de pluş.

„Oricum, am scăpat ieftin, faţă de acum patru ani, când l-am înscris pe băieţel. Acum a fost mai bine, nu mai trebuie să le duci atenţii tuturor, acum chemi afară directoarea de la şcoala unde vrei să te înscrii, îi dai plicul şi cu asta basta”, se grăbeşte să adauge Andrei, colegul de conversaţie şi aşteptare al lui Călin.

Puţin mai încolo, pe bordură, două femei deplâng în surdină viitorul copiilor care nici măcar n-au ajuns în clasa pregătitoare.

„Păi, dacă de-acum trebuie să plătesc atâta, ce să mai fac când o ajunge la facultate?”, îşi întreabă Valentina vecina de bordură.

Femeia recunoaşte, însă, că anul asta a scăpat, într-adevăr, „mai iefitin”. Ea a scos din buzunar „doar două pachete de cafea, două cutii cu bomboane şi două milioane de lei vechi”.

Există, însă, şi părinţi fericiţi. „Nu mai merge cu d’astea, s-a schimbat sistemul, acum sunt mai supravegheaţi, nu mai trebuie să dai nimic”, spune un părinte.

Povestea e aceeaşi şi doi paşi mai încolo. „Aş fi vrut să îl duc pe ăsta mic la Şcoala Generală nr. 81 Nerva Traian, am încercat să dau un plic, dar n-am avut cui, nu s-a băgat nimeni să ia”, spune Ligia, mămica micuţului David.

Fericirea părinţilor care nu au dat bani are, însă, picioare scurte. „Eu am vrut să-l duc la 176 Apusului, la „Step by Step”, dar acolo au prioritate copiii din familii cu părinţi divorţaţi, copiii cu dizabilităţi, copiii cu probleme, în general. Nu s-a putut, deci, dar şpaga oricum se reportează pentru când o să vreau să-l mut la Step by Step”, glumeşte Iulian.

Înscrierea nu e mai ieftină nici în sistemele alternative de învăţământ.”Pentru Step by Step trebuie să îţi faci rost de adeverinţă că ai un copil cu probleme, dacă vrei să îţi asiguri un loc. Nu e cine ştie ce, se face rost uşor, dar costă şi aia”, mărturiseşte un alt părinte, care stă la coadă încă de la ora 10, deşi înscrierile au început la 12.

Din Spania, via Timişoara

Coada de la Colegiului Naţional „Ion Luca Caragiale” e îngroşată şi de părinţi veniţi de prin alte ţări. Marius, purtător de maiou alb, pantaloni albi, ciocate albe şi lanţ de aur, şi-a luat trei zile de concediu de pe şantierul din Spania ca să-l poată înscrie în clasa pregătitoare pe micuţul Robert.

„Sistemul lu’ peşte, şi dacă îi făceam procură lu’ mama, ieşeam la fel de scump, aşa c-am venit eu”, spune nemulţumit bărbatul.

Proaspăt debarcat pe meleaguri româneşti, Marius compară orice cu echivalentul spaniol, de la sistemul de învăţământ, la sistemul sanitar.

„Învăţământul din România e jaf. E ca şi cu spitalu’. În Spania m-au internat, fără asigurare, şi m-au mai şi chemat să mă duc să-mi dea nişte bani pentru recuperare. Aici trebuia să îi scot eu din buzunar”, se indignează posesorul de ciocate albe şi lanţ de aur.

La ora 12 îmbulzeala reîncepe. Se strigă listele. Doi pui de om tuciurii mişună prin mulţime. Mai încolo, doi poliţişti pândesc riguros şoferii neatenţi. Motivul patosului profesional e de găsit trei metri mai încolo: şeful.

Timişoara, o femeie care are acasă şase copii, a venit să înscrie unul dintre ei în clasa pregătitoare. „Ce să facem? E bună şi şcoala asta. Dacă nu şcoală, de unde alocaţie?” se întreabă femeia.

De sub fustele ei colorate răsare faţa lui Antonio, copilul care din toamnă va merge la şcoală. Pe nepusă masă, îi dă un şut porţii care separă grămada de părinţi de comisia care analizează dosarele de înscriere.

„Mă! Fii cuminte!”, se răţoieşte o bătrână cu poşeta roz. Da’ lasă-l să facă ce vrea el! Români răi, aşa fac şi la înscriere, e a treia oară când vin aici şi tot nu sunt pe lista. Ce dacă suntem ţigani? Să ne bage şi pe noi în seamă!”, se plânge Timişoara.

Cei doi jandarmi care păzesc porţile de puhoiul de părinţi nu sunt nici ei mai fericiţi.

„Căldură mare, oboseală, da’ ce să faci? Au fost ei şi mai mulţi în prima zi, nu ne-or dovedi chiar acum, spre final”, glumeşte unul dintre ei.

La ora 13 au mai rămas pe străzile din faţa Colegiului „Ion Luca Caragiale” doar câteva zeci de părinţi. Se strigă liste, se schimbă păreri, pe bordură, cele două femei sunt încă blocate în conversaţia despre cele două pachete de cafea, două cutii cu bomboane şi două milioane de lei: „Chiar mi-a părut rău să o dau. Era cafea bună, adusă din Italia …”.

După ce bătrâna cu poşeta roz trece de jandarmi, Antonio îi mai dă un şut porţii de fier.

Înscrierile continuă şi zilele următoare, până în 18 mai, când ar trebui să îşi găsească loc în şcoală toţi copiii peste şase ani.