Societățile din România plătesc 23,1% din salariile anuale ale angajaților pe asigurările sociale și alte „contribuții” salariale, potrivit unui nou studiu realizat de UHY, rețeaua internațională de contabilitate și consultanță. Această rată este peste media la nivel mondial de 6.141 USD sau 20,5% din salariu.
UHY arată că această situație se întâlnește în pofida faptului că din 2012, costurile companiilor cu contribuțiile s-au redus de la 21,6% la 20,5% la nivel mondial. Astfel de costuri salariale proporțional de ridicate ar putea pune în pericol crearea de locuri de muncă și creșterea veniturilor reale.
Potrivit UHY Audit CD SRL, România are unele dintre cele mai ridicate taxe și costuri obligatorii cu asigurările dintre toate țările care au făcut obiectul studiului, plătind în medie USD 6.930 pentru un salariu de USD 30.000 pe an. De exemplu, aceste „contribuții” salariale sunt mai mari decât în alte state est-europene membre ale Uniunii Europene, costurile cu angajați similari fiind de 17,2% și 20,7% din salariu în Croația și, respectiv, Polonia.
Totuși, UHY subliniază că a existat o scădere încurajatoare de peste o treime, de la 35,3% în 2012 la 23,1%, a sumei pe care societățile din România trebuie să o plătească sub forma contribuțiilor salariale, în plus faţă de salariile angajaților.
„A existat o scădere încurajatoare a procentului de contribuții salariale pe care trebuie să le plătească angajatorii din România, însă mai sunt multe de făcut. În caz contrar, Guvernul României riscă să submineze creșterea atât de necesară dacă va continua să descurajeze crearea de locuri de muncă și să sufoce salariile cu contribuții salariale uriașe. Într-o perioadă în care economia globală abia începe să se însănătoșească iar redresarea în multe țări este în continuare foarte fragilă, acest lucru este mai important ca oricând”, a explicat Camelia Dobre de la UHY Audit CD SRL, membru al UHY.
UHY adaugă faptul că multe țări încearcă să combată șomajul și să minimizeze impactul acestuia asupra bugetelor de asigurări sociale, prin oferirea de stimulente angajatorilor pentru crearea de noi locuri de muncă. Acestea se adresează adesea unor grupuri specifice, precum șomerii sau cei aflați la început de carieră.
„Guvernele recunosc logica reducerii contribuțiilor salariale, însă multe se tem că nu își pot permite reduceri ale tuturor taxelor, mai ales având în vedere costurile asociate cu îmbătrânirea populației. Vedem tot mai mult măsuri particularizate ca o soluție de compromis. De exemplu, guvernul României subvenționează companiile să angajeze anumite grupuri de șomeri, inclusiv adulți cu vârsta de peste 45 de ani și părinți care sunt singurii întreținători în familiile monoparentale. Și angajatorii din Marea Britanie plătesc acum mai puțin asigurări naționale pentru angajații sub 21 de ani, începând cu 2015”, a explicat Camelia Dobre.
Brazilia are în continuare cele mai mari taxe și costuri cu asigurările obligatorii pentru angajatori, dintre toate țările studiate, de 71,4% dintr-un salariu de USD 30.000. Cu o sumă de USD 21.408 reprezentând plăți în plus față de salariu, această rată este de 19 ori mai mare decât țara cu costurile salariale cele mai mici din studiu, Egipt, unde firmele plătesc doar 3,7% în plus (USD 1.108).
China a înregistrat una dintre cele mai ridicate rate de creștere dintre toate țările studiate: suma „taxelor” și a contribuțiilor de asigurări sociale plătite de angajatori a crescut cu aproape o treime din 2012 până în prezent, de la 31,6% la 42%. Angajatorii chinezi plătesc acum în medie 12.518 USDpe an sub forma de costuri ale angajatorilor pentru un angajat care câștigă USD 30.000, ceea ce reprezintă 42% din salariul angajatului.