Povestea fascinantă a unei românce, asistent medical în Afganistan: Nu este o viaţă uşoară să fii femeie în armată

Luminiţa Arnăutu are 51 de ani şi se recomandă milităreşte: adjutant principal Arnăutu Luminiţa, asistent medical al Batalionului 2 Infanterie Călugăreni. Şi nu degeaba.

„Mi-a plăcut haina militară, disciplina, dar asta e o poveste veche de 30 de ani”, spune Luminiţa.

De pe frontul din Afganistan ne-a spus şi nouă povestea ei. Prima misiune a avut-o în 1994, în Somalia, cu spitalul de Campanie. Acolo a văzut realitatea războiului, trăită dincolo de documentarele de la televizor.

„O cazuistică medicală deosebită, sărăcie, foamete, lipsa instrucţiei sanitare… tot felul de probleme, care au şocat”, mărturiseşte asistenta.

Alte articole

Un nou cutremur de peste 6 grade în Afganistan. Oamenii încă dorm în aer liber

S-a dat ordin: țara în care se interzice muzica la nunți

Dar tot acolo a învăţat şi să aprecieze viaţa. Dincolo de a trata rănile de război, i-a ajutat pe oameni inclusiv la naşteri. Aşa a apărut de exemplu primul Mohamed Ion, îşi aminteşe amuzată doamna Luminiţa. Recunoscători, localnicii au vrut să îşi boteze copiii şi cu nume româneşti.

Au urmat apoi alte misiuni. De două ori în Afganistan în 2005 şi 2006, În Irak în 2008 şi apoi din nou în Afganistan în 2011.

„Intotdeauna mi-a fost teamă, dar o teamă ţinută sub control pentru ca daca nu ti-e teama, ea fiind un sentiment uman, te tine cu simturile ascutite si stii sa te feresti de probleme”, a mărturisit romanca.

Şi nu s-a ferit doar pe ea. Pe militarii tineri i-a privit întotdeauna ca pe copiii ei. Relaţiile de prietenie legate în misiuni sunt mai trainice decât orice, spune cu zâmbetul pe buze. Nu are copii, dar îşi iubeşte nepoţii din familie mai mult decât pe oricine. Şi recunoaşte că a trebuit să facă sacrificii, dar a făcut-o fără regrete.

„Nu este o viata usoara sa fii femeie in armata, dar te poti descurca. Trebuie sa fii o persona si un caracter mai tare. si cel mai important trebuie sa ai sustinerea familie”.

Luminiţa spune că întotdeauna a încercat să ducă pe front câte puţin din ce înseamnă acasă. Şi ce dacă sunt 40 de grade în Afganistan. De Crăciun au avut brad şi globuri aduse din România. Anul acesta, Paştele o prinde tot pe front. Dar chiar şi aşa vrea să respecte toate tradiţiile. Ca o amintire frumoasă, pe care să o păstreze tot în spirit milităresc.