Câteva consecinţe ale deciziei Curţii Constituţionale privind interceptările

UPDATE Din motivarea Curţii Constituţionale se desprind câtva concluzii importante.

• SRI nu are competenţe de cercetare judiciară, ci doar atribuţii de siguranţă naţională. Cu alte cuvinte, nici dacă se modifică sintagma declarată neconstituţională nu se poate introduce în enumerare SRI.

„Curtea conchide că actele îndeplinite de organele prevăzute la art.142 alin.(1) teza a doua din Codul de procedură penală reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activităţii de supraveghere tehnică, ce constituie un mijloc de probă. Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art.55 alin.(1) din Codul de procedură penală, respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale.” (motivarea Curţii)

• Codul de procedură penală, fiind singurul act normativ care face referire la autorităţile care au dreptul să facă acte de supraveghere, trebuie să fie clar, precis, fără echivoc, deoarece este în joc restrângerea unui drept fundamental, dreptul al viaţă provată.

„Curtea Constituţională pune, în mod esențial, accentul pe respectarea exigenţelor de calitate a legislației interne, legislație care, pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenţei dreptului, trebuie să îndeplinească cerinţele de accesibilitate (normele care guvernează materia interceptării comunicaţiilor trebuie reglementate la nivel de lege), claritate (normele trebuie să aibă o redactare fluentă şi inteligibilă, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie), precizie şi previzibilitate (lex certa, norma trebuie să fie redactată clar şi precis, 23 astfel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat). Aceste exigenţe trebuie să fie inerente oricărui act normativ, cu atât mai mult unei reglementări care dă dreptul autorităţilor publice de a interveni în viața intimă, familială şi privată, precum şi dreptul de a accesa corespondenţa persoanelor.” (motivarea Curţii)

• Deciziile Curţii Constituţionale se aplică pentru viitor, ceea ce înseamnă că prezenta se aplică inclusiv dosarelor penale aflate în curs, fără a avea o deciziie definitivă şi irevocabilă. Mai mult, chiar şi dosarele cu sentinţe definitive intră sub umbrela devciziei CCR, dacă până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial au fost atacate pentru acelaşi motiv de neconstituţionalitate (art. 142, alin. 1 din Codul de procedură penală).

„Cu privire la efectele prezentei decizii, Curtea reaminteşte caracterul erga omnes şi pentru viitor al deciziilor sale, prevăzut la art.147 alin.(4) din Constituţie. Aceasta înseamnă că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa cauzelor definitiv soluţionate până la data publicării sale, aplicându-de, însă, în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată [a se vedea Decizia nr.895 din 17 decembrie 2015, (par.28)]. În ceea ce priveşte hotărârile definitive, această decizie poate servi ca temei 25 de revizuire, în baza art.453 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură penală, în această cauză, precum şi în cauzele în care au fost ridicate excepţii de neconstituţionalitate similare, înaintea datei publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.” (motivarea Curţii)

Citeşte şi: DNA cere 10 milioane de euro pentru interceptări, după decizia Curţii Constituţionale

Decizia Curţii Constituţionale care a declarat neconstituţional articolul din Codul de Procedură Penală în baza căruia se făceau interceptări de către SRI în cercetări penale se aplică dosarelor aflate pe rol, conform motivării CC publicate miercuri. În motivarea deciziei 51 din 16 februarie, Curtea reaminteşte caracterul erga omnes şi pentru viitor al deciziilor sale.

”Aceasta înseamnă că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa cauzelor definitiv soluţionate până la data publicării sale, aplicându-de, însă, în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată”, precizează CC. În ceea ce priveşte hotărârile definitive, Curtea precizează că ”această decizie poate servi ca temei 25 de revizuire, în baza art.453 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură penală, în această cauză, precum şi în cauzele în care au fost ridicate excepţii de neconstituţionalitate similare, înaintea datei publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I”, informează News.ro.

Curtea Constituțională a României susține că nicio reglementare din legislația națională în vigoare, cu excepția dispozițiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală, nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică.

„Or, pornind de la datele concrete din speța dedusă controlului de constituționalitate, Curtea apreciază că reglementarea în acest domeniu nu poate fi realizată decât printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislație infralegală, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decât autoritatea legiuitoare, caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate”, se precizează în motivarea deciziei CCR de a declara ca neconstituțională sintagma „alte organe specializate ale statului” din articolul care reglementează efectuarea interceptărilor.

Având în vedere caracterul intruziv al măsurilor de supraveghere tehnică, CCR constată că este obligatoriu ca acestea să se efectueze într-un cadru normativ clar, precis și previzibil, atât pentru persoana supusă măsurii respective, cât și pentru organele de urmărire penală și pentru instanțele de judecată.

„În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esențiale într-un stat de drept: viața intimă, familială și privată și secretul corespondenței. (…) Așadar, standardul constituțional de protecție a vieții intime, familiale și private și a secretului corespondenței impune ca limitarea acestora să se realizeze într-un cadru normativ care să stabilească expres, într-un mod clar, precis și previzibil care sunt organele abilitate să efectueze operațiunile care constituie ingerințe în sfera protejată a drepturilor”, se mai arată în motivare.

În opinia CCR, opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, precum și de către lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, este justificată. Opțiunea nu se justifică însă în privința includerii sintagmei „alte organe specializate ale statului”, neprecizate nici în cuprinsul Codului de procedură penală și nici în cuprinsul altor legi speciale.

„Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art.1 alin.(3) referitoare la statul de drept în componenta sa privind garantarea drepturilor cetățenilor și în art.1 alin.(5) care consacră principiul legalității”, se menționează în motivare.

Plenul CCR a admis pe 16 februarie, cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Codul de procedură penală care prevăd că supravegherea tehnică dispusă de procuror poate fi efectuată nu doar de „organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției”, ci și de „alte organe specializate ale statului”.

„În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma ‘ori de alte organe specializate ale statului’ din cuprinsul dispozițiilor art.142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională. Curtea a constatat că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art.1 alin. (3), conform cărora România este stat de drept, în care drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sunt garantate”, preciza CCR.

Curtea a constatat, totodată, că sintagma supusă controlului nu respectă condițiile de calitate ale unei norme legale sub aspectul clarității, preciziei și predictibilității, întrucât „nu permite subiecților de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viața privată a persoanelor”.

Alineatul din Codul de procedură penală supus controlului de constituționalitate prevede că „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului”.