”2 noiembrie 2014. L-am votat din primul tur. Pericolul Ponta mi se părea infinit mai grav decât orice altă scădere, inadecvare punctuală, lentoare a vorbei sau a gândului. Fiecare vot era preţios din capul locului: pentru a-i da consistenţă (lui: candidatului meu) în turul al doilea. Raţiunea, nu inima!, – îmi spuneam atunci. Iar acesta a fost motivul pentru care am rămas o voce singulară (şi răguşită) printre mai tinerii mei prieteni, care au votat-o, în momentul acela, pe Monica Macovei”, scrie pe pagina sa de Facebook filosoful Mihai Şora.
El continuă arătând că în 16 noiembrie 2014, în turul al doilea al prezidenţialelor, ”nu mai era loc pentru şovăieli, aporii, învârtituri stilistice”.
”«Fără Ponta» devenise o idee simplă, igienică şi salvatoare. În diaspora, mii de oameni au străbătut kilometri, au stat la cozi infernale (ca pe vremuri), în ploaie, în frig, şubreziţi de munca de peste săptămână şi de dorul de casă. Lor şi altora rămaşi în ţară le păsa. Oamenii aceştia chiar se temeau de minciuna, prădăciunea şi tâlhăria ajunse la cârma naţiei”, mai scrie filosoful.
Mihai Şora aminteşte apoi că la 19 noiembrie 2014, la Gaudeamus, preşedintele ales îşi lansează cartea ”autobiografică“.
”Primul semn al unei fraude: o fraudă emoţională, întâi de toate, moşită în laboratoarele vicleniei observatoare. Rapid detectată de către cei care ştiu ce înseamnă – cu adevărat – să fii autorul unei cărţi, să aşterni pe hârtie cuvinte şi propoziţii. 19 noiembrie 2014 este ziua în care am înţeles tot ce era de înţeles”, mărturiseşte Şora.
”Nu regret că l-am votat: pericolul Ponta era prea mare. Dar «Gründlichkeit», cuvântul acesta german, mi-a jucat feste. Regret că am investit în acest om atât de multă, nemeritată încredere. Nostalgic, de bună seamă, – cu gândul la Carol I”, încheie Mihai Şora.